Dragostea nu da gres niciodata

Capitolul 16

    -Hyeong, cred ca avem o problema.
    - Ce s-a intamplat?
    - In ultima perioada am cam ignorat un mic detaliu.
    - ??
    - Teo si Ariana mai au doar o saptamana de stat aici. O plac mult pe Teo si nu vreau sa o las sa plece. Te rog ajuta-ma sa le conving sa ramana aici.

     Uitasem de asta complet. Managerul stia ca suntem apropiati de fete dar nu stia cum a evoulat situatia intre noi.

    - Cred ca prima oara ar trebui sa vorbim cu managerul. El ne poate ajuta in situatia asta si trebuie sa stie si de relatia dintre noi.
    - Relatie? Ce relatie? ne intoarcem uimiti spre locul de unde vine intrebarea si o vad pe Ariana in fata usi. Oh, usa era deschisa asa ca am crezut ca este in regula daca intru. Voi doi! Ce ascundeti?
    - Exact, hyeong, ce ascunzi? spune Jimin in timp ce merge spre usa si se face nevazut.
    - Tu,sarpe! Treci inapoi!
    - Hwaiting!
    - Yoongi!

      De ce ma inmoi de fiecare data cand imi spune numele. Revino-ti, Suga! Poti sa ii faci fata de data asta.

    - Suga..
    - Bine, gata! Iti spun.

     Ma duc spre ea si o iau in brate sa o asez pe marginea patului langa mine. O fixez cu privirea si ii citesc din nou teama de pe chipul ei.

    - Nu-ti face griji! Nu este nimic grav. Eu si Jimin ne-am gandit sa vorbim despre relatiile noastre. Compania trebuie sa stie totul despre noi in cazul in care apare ..
    - Un scandal? Poze?
    - Ariana, suntem persoane publice. Jurnalistii se hranesc cu astfel de scandaluri si le fac mizerabile.
    - Inteleg. Nu trebuie sa imi explici. Am uitat ca esti Suga. Am uitat ca aveti atatea fane care va iubesc si atata lumea cu ochii pe voi. Imi pare rau ca te-am bagat intr-o “mizerie”.
    - De ce intelegi totul pe dos?
    -Ah, acum sunt si tare de cap!?
    - Vreau sa te protejez. Odata ajunsa in mainile presei nu vei mai avea o zi linistita. Te vor tine strans si te vor sfasia pana la oase: familie, prieteni, toata viata ta va fi rescrisa dupa placul lor. Nu mai suport sa te vad ranita. Stii cat de greu este sa fii mereu cauza nefericirii persoanei pe care o iubesti?
    - Im..Imi pare rau!

      Lasa din nou lacrimile sa ii indunde ochii si lasa capul in jos ca sa nu vad asta. Ii apuc barbia si o indemn sa isi ridice capul. Cateva lacrimi ii umezise deja obrajii. Incerc sa i le sterg dar este mai rapida decat mine si face asta inaintea mea. Nu pot rezista tentatiei si buzele noastre se contopesc intr-un sarut bolnav, infestat cu iubire si dorinta. Nu am crezut ca o sa ajung sa iubesc pe cineva intr-un timp atat de scurt. Ochii , zambetul, prezenta ei ma face sa ma indragostesc mai tare pe zi ce trece. 

Persp Ariana
     Nu imi pot stapani lacrimile si imi incalc din nou promisiunea facuta catre mine de a nu mai plange in fata lui. Imi ridica capul si ma saruta. Pe zi ce trece devin mai dependenta de el si nu pot si nici nu vreau sa controlez asta. Se intinde pe pat si imi face semn sa vin langa el.

     - Stii, ar mai fi ceva.
     -Ce anume?
     - Timpul. Trece atat de repede.
     - Vrei sa il opresc pentru tine?
     - Nu poti sa faci asta. Dar poti sa il prelungesti.
     -Mm?
     - Ma refer la timpul nostru impreuna, Ariana.   Cele 3 luni se sfarsec intr-o saptamana. Nu vreau sa plecati.  Nu vreau sa te pierd.
     - Am uitat de asta complet.  Dar ce vom putea face? Nu putem ramane aici.
     - De ce nu? Maine o sa vorbesc cu managerul. Sunt sigur ca o sa ne ajute.
     - Dar..
     - Te rog, ai incredere in mine!

       Nu mai spun nimic. Raman cu ochii fixati pe tavan.

     - Ariana..
     - Da, Yoongi?
     - Stii, eu.. um.. adica.. stii ca eu te..
     - Si eu te iubesc, Yoongi! Stiu asta. Daca iti vine greu sa spui este in regula.. stiu.

       Ma intorc cu spatele la el putin rusinata de ceea ce am spus. Patul se misca langa mine si ii simt bratele in jurul meu. Ma trage mai aproape si ma saruta scurt.
     - Te iubesc! Imi sopteste la ureche. Te iubesc!

       In bratele lui toate grijile si problemele pareau un fleac...
      O adiere rece a vantului imi fereste suvitele de par de pe fata si tresar usor lasandu-mi mana sa cada pe pat langa mine. Il caut pe Suga cu mana dar nu este nimeni in pat. Intredeschid ochii si ii observ silueta privindu-ma din fata ferestrei dinspre terasa.

     - Se pare ca am adormit aici. Ai dormit si tu?

       Nu primesc niciun raspuns.

      -Aa, probabil ai lucrat. Sper ca nu am deranjat.

       Liniste. Deschid ochii mai bine fiind curioasa de ce nu primesc un raspuns. Silueta prinde contur. Se vede clar. Seamana cu Suga, dar nu este. Ma ridic repede din pat dar nu apuc sa fug. Ma prinde de mana si ma impinge inapoi in pat. Incerc sa ma ridic. Sa ma apar. Este mai mare decat mine si mult mai puternic. Are fata acoperita. Reusesc sa ii dau sapca jos. Oh, tu erai! Ma loveste peste fata si cu o perna incearca sa ma sufoce.Tip. Degeaba. Este un tipat infundat, neauzit.

     - Am fost prea bland cu tine. Ti-am spus ca o sa te omor daca nu ma asculti.

      Respiratia mi se ingreuneaza. Cineva ma striga. Suga.
    - Ariana, linisteste-te! Ariana!

      Cum sa ma linistesc?  Ajuta-ma! Corpul mi se inmoaie si perna imi opreste tot aerul. Nu pot sa respir.  Dintr-o data un aer rece imi patrunde in plamani. Ma trezesc. A fost doar un cosmar.

Persp Suga
      Ariana a adormit. Cobor din pat pentru a salva ceea ce am lucrat pana acum. Ma uit spre pat si observ ca este putin agitata. Ma asez pe marginea patului si pun mana pe ea sa o linistesc. Devine mai agitata. Broboane de apa se rostogolesc pe fruntea ei si plange. Incerc sa o trezesc dar nu reusesc.

     -Ariana, linisteste-te! Ariana!

      Respiratia i se ingreuneaza.  O prind de umeri si o ridic. O strang  in brate si dau frau liber lacrimilor.

    - La naiba, Ariana! Cate mai poti indura?

      Dupa scurt timp a inceput sa se linisteasa. S-a trezit. Tremura. Este confuza si speriata. O sarut scurt de cateva ori si o asigur ca totul este bine.

    - Sunt aici cu tine. Uita-te la mine! A fost doar un vis.
     - A fost atat de real. Eram aici, in pat.. si tu .. de fapt..el era.. tot aici..
     - Nu te mai gandi! A fost un cosmar cauzat probabil de stresul posttraumatic.
     - Probabil.  Cat am dormit?
     - In jur de o ora.  Este 17:30. In maxim 30 de minute baietii se intorc din oras.
    - Ah, cred ca ar trebui sa merg in camera mea.
    - Nu poti sa mai stai puitn?  M-ai speriat de moarte cu cateva minute in urma.
    - Bine. Dar termina-ti treaba. Nu vreau sa ai probleme din cauza mea.

Persp Ariana
      In timp ce Suga lucra la laptop am luat telefonul. Am realizat ca in ultimul timp nu am mai intrat pe facebook sau instagram si decid sa le verific acum.  Aveam peste 3000 de mesaje si foarte multe cereri de prietenie insa nu apuc sa vad prea multe fiindca de jos se aude un zgomot si scap telefonul din mana cand tresar.

_________________________________
❤❤