Dragostea nu da gres niciodata

Capitolul 12

   " Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă acea goliciune."       Recunosc ca lipsa afectiunii din partea parintilor a lasat un gol mare in inima mea dar dupa ce am cunoscut-o pe Teo am lasat-o impreuna cu timpul sa-mi vindece singuratatea. Dar timpul nu vindeca nimic, doar ne invata cum sa traim cu durerea.
      Drumul catre camera lui Suga imi este intrerupt de Jungkook care imi striga numele cat il tinea gura.

    - Daaa, Kookie! Ce este? Ai facut pe tine si vrei sa te schimb?
    - Nu, nu am facut pe mine. Dar la partea cu dezbracatul sunt de acord.
    - Haha, glumetule!
    - Exact. Sa lasam gluma. Mi-ai vazut incarcatorul de la laptop? Trebuie sa-i trimit lui Suga fisierul cu inregistrarile dar nu am baterie.
    - Daca tu nu stii eu de unde sa stiu?
    - Nu stiu. Am crezut ca l-ai pus undeva de dimineata. Ajuta ma sa l caut.

     Am inceput sa cotrobaim.prin toata camera dar nici urma de incarcator. Cand am deschis un sertar din noptiera am dat peste o agenda.

    -Oo, Kookie! Ai un jurnal?
    -Hei! Lasa-l acolo
    - Prea tarziu. Sa vedem ce se ascunde ai..

     Nu apuc sa termin ca Jungkook se indreapta rapid catre mine si in urmatoarea secunda ma alearga prin camera incercand sa l ia. Sar in pat si tin jurnalul la spate.

     - Bun, gata. O sa ti-l dau.
     - Ok. In sfarsit!
     - Glumeam.
     - Ariana, ce urasti tu cel mai mult?
     - Pai, daca stau sa ma gandesc, am destule. De ce?
     - Dar ce te deranjeaza cel mai mult?
     - Cred ca.. nu. Sa nu indraznesti.
     -Exact!

      Se urca in pat si incepe sa.. ma gadile. Da. Foarte inteligent, ce sa spun. Nu rezist prea mult si ma ghemuiesc in pat incercand sa ma apar cu pernele dar degetele lui erau peste tot pe corpul meu. Dau drumul jurnalului si ii spun sa se potoleasca. Incerc sa-i prind mainile si reusesc. Intr-un moment de neatentie ma rasucesc iar acum stau peste el luandu-mi revansa. Era o pozitie destul de stanjenitoare dar pentru mine era doar un prieten si cred ca si el crede la fel despre mine. Era doar o joaca pana cand se aude usa si situatia este si mai stanjenitoare.

      -Jungkook, spune Suga fara sa-si ridice privirea din telefon, ti-am zis sa mi trimiti inregistrarile dar vad ca nu am primit nimic.
      Se opreste brusc cand isi da seama ca nu este doar Jungkook in camera si isi lasa gelozia sa iasa la suprafata.
      Gelozia nu e mereu un lucru rau. Este un semn ca persoana respectiva tine cu adevarat la tine si este o alta forma a fricii. Frica de a nu pierde o persoana inainte sa o ai.
       Iese din camera cu pasi apsati si tranteste usa dupa el. Sar rpd din pat si ma duc dupa el.

      - Nu crezi ca reactiile tale sunt cam exagerate?
     - Nu crezi ca tu esti cea care exagereaza? Mai devreme erai ranita de actiunile mele si dezamgita de comportamentul meu dar acum vad ca esti mult mai bine si m-as fi bucurat sa aflu asta daca nu era Jungkook cauza fericirii tale.
     -Suga, exagerezi! Interpretezi totul gresit. Ca si ieri. Nici nu imi dai sansa sa vorbesc.
     - Si sa spui ce? Minciuni? Nu multumesc. Sunt satul.
     - Bine. Atunci crezi ce vrei. Te rog intelege-ma, imi spun in gand. Nu-mi mai pasa. Imi pasa enorm, imi rasuna din nou in gand.

       Au trecut 4 zile de cand Suga ma tot evita. In aceste zile mi-am dat seama cat de mult am nevoie de atentia lui. Ies in fiecare seara sa ma plimb pe alee pana in parcul din cartier si inapoi. Inca primesc mesaje de la acel necunoscut dar nu-i mai raspund. Jungkook pare destul de ingrijorat si mi-a spus sa apelez la politie dar am zis ca nu este nimic serios, probabil copii care nu au ce face. Am fost linistita pana intr-o seara cand m-am simtit urmarita iar de atunci aveam mereu impresia ca cineva este in spatele meu. Aceeasi silueta a unui baiat mai inalt decat mine si destul de solid. Nu am vorbit cu nimeni despre asta.