Dragostea nu da gres niciodata

Capitolul 8

     Perspectiva Arianei  

         Nu cred ca există un somn mai linişti decât cel langa persoana dragă. Din nefericire noaptea a fost foarte scurtă şi cateva raze de lumina îşi fac loc printre draperii şi poposesc din nou pe ochii mei. Cred că întâmplărie de ieri m-au făcut să realizez că nu am un comportament foarte adecvat faţă de situaţiile în care sunt pusă şi mai ales faţă de Suga. Deşi la început mi a fost greu sa recunosc că îmi place de el, acum sunt sigură de asta dar nu imi conferă niciun drept asupra vieţii lui. Da, sunt genul de persoană care ocoleşte relitatea până când este nevoită să o înfrunte, să dea nas în nas cu ea fară cale de iesire.

       Deschid usor un ochi şi cu sentiment de uşurare şi totuşi puţină dezamăgire observ că nu este nimeni în camera. Şi prin nimeni mă refer la el... Mă ridic din pat şi merg sa imi fac rutina, mă îmbrac cu un tricou alb şi o pereche de blugi de aceeaşi culoare. Părul se răzvrăteşte împotriva mea ca în fiecare dimineaţă dar astăzi îl las să castige si il prind intr un coc dezordonat . În timp ce căutam o clama pentru păr observ un bileţel pe noptieră.
       Eu: Oare era acolo de cand m-am trezit? Stai... este ora 12!? Nu pot sa cred cat am dormit. 

"Am plecat la studio. Programul de astăzi este foarte încărcat, nu ştim exact la cât ne vom întoarce. Teo este cu noi. Nu uita să iei micul dejun şi ai grijă de tine. 

                                                                                                                                                                 Zăhărel"

Eu: Pff... "zăhărel", spun chicotind şi roşind uşor. Mda.. micul dejun la ora 12.
De jos se auzea o voce asa ca am coborat sa văd cine este. Din ceea ce scria în bileţel am crezut că sunt singură acasă. Oh! Da.. era să uit. Min Ah!
MA: Oh, bună dimineaţa, rază de soare!
Eu: Bună dimineaţa, spun nepăsătoare şi intru în bucătărie pentru a-mi pregăti ceva de mânacare , cel puţin asta intenţionam să fac dar o mană mă prinde de incheietură.
Min Ah: Nu am terminat de vorbit...

Perspectiva lui Suga

      A fost o zi atât de lungă. Filmările pentru noul album s-au terminat mai devreme. Hitman Bang ne-a permis să mergem intr o mini excursie de 3 zile la munte. Deţine o cabana acolo pe care ne-o pune la dispoziţie. O veste mai bună de atât nu-i pot da Arianei.

      Jin: Oprim la un restaurant să comandăm ceva pentru cină sau trecem pe la market şi mai asteaptaţi încă 2 ore până voi pregăti masa?

     Jimin: Am o foame de lup, mai bine comandăm ceva.

     Jungkook: Hyung, voiai să spui foame de caţeluş.

     Jimin: Tu.. vino aici!!
      Normal. Plecarea noastră este întârziată ca deobicei de joaca lor. Jin s+a dus să comande cina şi după 5 minute se potolesc şi cei doi. În sfarsit mergem acasă!
       După 30 de minute ajungem. Înainte să coborâm managerul ne reaminteşte să mai repetăm o data coregrafia şi să nu uităm ca ne vedem peste 3 zile şi desigur nelipsita urare " vacanţă placută, baieţi ! O meritaţi. "
      Jimin: Ah, în sfârşit! Stomacul meu nu mai are răbdare.
Jungkook scoate un sunt de caine si desigur, o luam de la capăt. Cei doi intră alergând în casă fiind urmaţi de V cu un zâmbet până la urechi, J-hope gesticulând şi dansând pe toată aleea din faţa casei şi Namjoon cu Jin cu mâncarea. Eu rămân în urmă cu Teo amuzandu-ne şi noi puţin de ei.
      Teo: Ariana, suntem acasa!
      După intrarea pe care şi-au făcut-o băieţii nu cred că am fi trecut neobservaţi dar totuşi în casă nu se observa nicio mişcare.
     Eu: Mă duc sus, poate sunt în camere.
Bat la usa Arianei şi îmi permit să intru după 2 minute văzând că nu răspunde nimeni. Camera ei era goala aşa că am mers la Min Ah. Nimic.
     Eu: Se pare că nu e nimeni aca...
Sunt intrerupt de un zgomot puternic venit de la intrare. Uşa de la intrare a fost din nou agresată, pentru a mia oara însă de data asta,spre uimirea tuturor, nu era vinovat cineva din BTS.
     Min Ah: Hei, băieţi! Scuzaţi-ne intrarea dar avem mâinile ocupate.
     Ariana: Uh, o să am nevoie de o zi de somn după ziua de astăzi, spune cu un zambet dragălaş pe faţă.
     Eu: Ce s-a întâmplat?
     Min Ah: Nu te panica, aşază-te pe scaun şi îţi voi spune după.
    Eu: Min Ah eşti pusă pe glume.
    Ariana: Nu s-a întâmplat nimic. Min Ah şi-a cerut scuze pentru ziua de ieri şi am fost împreuna în mall.

Perspectiva Arianei
Îmi venea greu să mă cred pe mine, nu stiu cum credeam că o să i fac pe ceilalţi să mă creadă. Nu aveam de ales. Ceea ce mi-a spus Min Ah de dimineaţă era purul adevăr.