Casatorie aranjata -Shawn Mendes//In Curs De Editare

Capitolul 2.

Toată ziua îl evitasem pe Shawn ,nu-l suport.El nu înțelege ca nu mi-am vândut casa,ca e o neînțelegere la mijloc? Nu-mi pot lăsa casa,e casa mea ,e casa primită cadou de la părinții mei , înseamnă enorm pentru mine ,nu pot s-o las,insa si el a plătit pentru ea.Mi-am luat telefonul iar ,încercând să dau de Alis ,însă nu răspunde nici de data asta ,clar o iau de par dacă o văd. Mi-am lăsat telefonul înapoi jos ,pe scară ,lângă mine ,si am continuat să privesc stelele .Era așa frumos ,îmi plăcea așa de mult sa le privesc ,e ca si cum toate problemele dispar,si rămân doar eu si ele,stelele.
Am auzit melodia de apel a telefonului ,l-am luat rapid,m-am ridicat nervoasă văzând cine era ,era Alis .
-Cum ai îndrăznit sa-mi vinzi casa?  Tip nervoasă la ea.
-Calmeaza-te,imi pare așa de rău ,ti-am spus că-mi trebuie niște bani ,niciodată nu ți-aș face ...
-Nu te mai preface!Ești o prefăcută ! În 10 minute să fi aici !
-Ce? Intreaba speriata.
-10 minute .Spun si închid.
Intru în casă nervoasa,trebuie sa-mi dea niste explicații ,trântesc ușă după mine ,iar Shawn observa asta.
-Mai ușor cu ușa,acum e casa mea .Spune plictisit.
-Acum e casa mea. Îl imit si urc sus,in camera mea.

Pe unde e fata asta? Am spus 10 minute,a trecut o jumătate de oră . Gândesc uitandu-ma la ceasul telefonului .Am tras cu privirea pe fereastră ,venise. Am aruncat telefonul în pat și am ieșit alergând pe ușă.
-Nemernico!Spun vazand-o în pragul ușii lângă  Shawn.
-Nu aveam ce face,imi trebuiau banii,regret enorm. Spune printre lacrimi .
-Nu te mai preface că-ți pare rau! Tip coborând scările rapid. Shawn o invitase în casă ,i-a facut semn să ia loc ,în timp ce urmărea certa dintre noi doua.
-Ce o să le spun alor mei acum?Osa depun plangere impotriva ta. O sa putrezesti in inchisoare. O amenint nervoasă .
-Nu știu,imi pare rău.Imi trebuiau ,ști care e situația mea financiară .Te rog,nu face asta ,te rog din suflet .
-Nu-mi pasă de situația ta financiara,te-am ajutat cât am putut ,cu bani,cu ce puteam ,ești o nemernica .
-O să le spui că era construită pe o proprietate privată .Spune mândră ,de parcă făcuse ceva bun.
-Gata ,până aici i-a fost .Spun si îmi bag mana in parul ei .
-Iesi afară din casă mea,acum! Ii poruncesc .
-Las-o !Strigă Shawn ,încercând să mă țina deoparte de Alis.
-Iesi!Iesi acum! Tip zbatandu-ma in brațele lui Shawn .
Alis se uita tristă in direcția mea ,apoi iasă afară.
-Lasa-ma !Ii spun calma lui Shawn,iar el îmi dă drumul.
-Daca nu eram eu aici ,probabil o bateai.Spune amuzat de situație.
-O merită. Ii răspund simpla si plec spre camera mea. La jumătatea drumului mi-am amintit că această casa nu mai era a mea ,deci nu puteam să rămân .M-am întors înapoi la Shawn spunandu-i să aibe grija de casa .
-Pleci? Intreaba .
-Da.Ii răspund simplu.
-Poti pleca mâine ,acum e noaptea. Spune privindu-si telefonul.
-Ok,multumesc,cred...

Era ciudat,totul era distrus ,doar din cauza unei singure persoane,si nu o oarecare persoana ,o prietena .
Telefonul îmi sună din nou ,corpul meu tremura la văzul numărului care presupunea a fi mama.Am răspuns,pozitionand ușor telefonul la ureche .
-Da? Întreb cu o voce sfioasă.
-Ce faci? Intreaba ,era fericită ca-si aude fiica,singura ei fica ,o s-o dezamăgesc,nu trebuie să afle ,nu .
-Rose?
-Bine,dar voi?Scuze ,nu te prea aud.O mint .
-Suntem bine si noi,am vrut doar să-ți aud vocea.Ne este dor de tine .Puteam jura ca zâmbea in momentul acela .
-Ma bucur ca m-ai sunat . Spun ,aparandu-mi un zâmbet micuț pe față.
-Da ,casa cum mai e?Are nevoie de reparații? Sper ca nu e dezordine .Spune parcă amenintandu-ma.
-Sigur ca e bine,e curat,e curata casa,de ce n-ar fi? Spun intrând in panica.
-Esti bine? O aud ,iar câteva lacrimi îmi apar pe obraji.
-Da. Te sun eu mai tarziu,am treaba. Ii spun.
Îmi iau la revedere de la ea si închid.Nu se putea să pierd casa.
Eram puternica ,trebuia să fiu . Am simțit cum lacrimile picau fără oprire,pe obrajii înfierbântați ,nu mă puteam oprii din plâns.
-Hei!Ești bine? Se aude vocea lui Shawn .Îmi șterg rapid lacrimile cu mâneca bluzei si ma întorc spre el.
-Da,de ce n-as fi? Spun încercând să mimez un zâmbet.
-Nu prea ști să minți.Spune asezandu-se pe pat.
-Uite,m-am gândit,adica am auzit discuția ,si m-am gândit la ceva. Zâmbea , era superb ,îmi plăcea cum canta ,avea o voce frumoasa ,știam cine e inca din momentul în care l-am văzut.
-La ce? Întreb ezitând sa-l privesc.
-Poti rămâne aici cu o condiție.
-Ce condiție? Întreb curioasă.
-Sa te căsătorești cu mine .Spune ,iar eu mă uit șocată la el.Ce vrea să facă?