Dragul meu Oliver,
În ciuda spuselor tale de la sfârșitul primei scrisori pe care am citit-o, ți-am încălcat voința și te-am căutat. Inițial, trecusem pe la casa fostei tale prietene, apoi pe la ai tăi, în locurile tale preferate în care obișnuiam să mergem împreună și la Josh, prietenul tău bun de care nu te poți despărți. Se uitase la mine ciudat, întrebându-mă dacă nu doresc cumva să beau ceva.
Evident, din politețe, am acceptat. Apoi, din vorbă-n vorbă, am început să-l întreb despre tine. Dând din umeri, doar mi-a zis că nu știa nimic. Nu te mai văzuse de săptămâni întregi.
Acum, întrebarea mea este: ce rahat ai făcut? Unde te-ai dus? De ce nu mai ești de găsit? Crede-mă, dacă te-aș găsi, te-aș strânge puternic în brațe, doar ca acele bucățele din tine să se reîntregească. Oricum, îmi exersez îmbrățișările pe tricoul pe care l-am împrumutat de la Josh. Mi-a zâmbit așa frumos când ți l-am dat. Știu că într-un timp mă plăcea (?).
Îmi e dor de tine.
Cu speranță, Judith.
