„Dragă Judith,
Simt că una dintre scrisori trebuie să-mi conțină pasiunea cea mai de preț, aceea fiind muzica metal. Sincer să fiu, e genul meu preferat, alături de muzica rock pe care Josh mi-o mai cânta. Mă regăsesc în ea. Rock-ul înseamnă libertate, la fel ca și heavy-metalul. Cu ajutorul acestori genuri poți crea o revoluție fără ca măcar să realizezi. În zilele noastre, muzica ne ajută foarte mult, draga mea.
Din acest motiv m-am și apucat de cântat. Pentru că puteam spune niște lucruri, puteam să mă plâng, fără ca cineva să mă bată pentru asta. Îmi puteam spune părerea despre oamenii nenorociți pe care-i întâlneam, puteam să îmi bat joc de guvern, prin cea mai inofensivă (cică) cale existentă. Oamenii ascultau, preluau, trimițeau mai departe.
Nu am nimic cu muzica pop. Am ceva cu cei care o ascultă... Atât de veseli și proști. Orbiți de versuri despre funduri și Dumnezeu... Lume nenorocită.
Oliver.”
