„Dragă Judith,
Îți voi spune ceva ce deja știi. De fapt, nimic nou. În scrisorile astea doar mă voi plânge. Până când, ei bine, probabil mă vei găsi. Mort sau viu, depinde.
Mama mea este o scorpie. Înainte să apară Tom, era bună și blândă cu mine. Dar nu îmi condamn fratele sau femeia care mi-a dat viață. Și eu m-aș fi comportat la fel de mizerabil cu un mic Oliver dacă cineva mai bun ar fi apărut.
Mereu mă compara cu alții, îmi găsea defecte, îmi zicea că nu sunt bun de nimic, că nu voi avea succes și că nu voi fi fericit vreodată. A avut atât de multă dreptate, Judith. Uneori mă ascundeam de ea în dulapuri și, deși credeam că nu mă va găsi, întotdeauna știam unde mă aflu.
Sper doar să nu fiu părinte. Mulți spun că nu am moaca necesară pentru așa ceva. În plus, nici nu am cu cine. Am aproape treizeci de ani. Dacă până acum sunt singur, în continuare cine mă va lua? O fană disperată? O fetiță care mă vrea doar pentru bani și pentru felul în care arăt? Nimeni nu ține la mine. Mă rog, în afară de tine și Josh. Și băieții din trupă. Poate chiar și fanii, dar asta nu contează acum. Nimic nu mă va face să-mi schimb părerea în legătură cu soarta pe care mi-am ales-o. Nici măcar tu.
Oliver.”
