Dragă Oliver,
Pentru început, sunt al naibii de confuză. Ce cheie? Ce sfârșit? Nu vreau ca lucrurile să se termine. Nu accept asta, înțelegi? Nu vreau să te pierd, pentru că te iubesc al dracului de mult. OK? Nu ai voie să te omori, pentru că nu te las eu. Te voi găsi, promit. Te voi găsi și te voi lua în brațe. Nu te voi lăsa în pace. Voi plânge pentru tine, probabil te voi și înjura.
Nu este corect să-mi faci asta. Nu este corect să pleci, să îți lași familia, prietenii, pe mine, speriați, singuri, fără vreun semn de viață de la tine. În afară de scrisorile acestea de care numai eu sunt conștientă, evident.
Și, ei bine, ar trebui să spun că mă doare fix în cur pentru că Lee te-a învățat să fumezi. Îl uram de mult timp înainte să-mi faci cunoștiință cu el. Din simplul fapt pentru că este un mare bădăran, care nu e în stare să-și vadă de-a lungul nasului. Dar, dacă drogurile lui te-au făcut fericit, poate că voi merge și-l voi lua în brațe cândva. Îi rămân datoare pentru că s-a ocupat de treaba mea atunci când nu am fost în stare să o îndeplinesc.
Judith.
