Dragă Oliver,
Nici nu-ți imaginezi cât de tare am început să râd datorită ultimei tale scrisori. De unde până unde ți-ar fi trecut ție prin cap că nu te plac? Da, te comporți ca un țăran cu mine de cele mai multe ori, dar te cunosc, ceea ce nu mă deranjează deloc. Știu că îți arăți latura asta de băiat rău, iar pe interior, așa cum ai zis și tu, ești mai firav decât cea mai frumoasă floare sau cel mai scump geam.
Oricum, dacă tot facem mărturisiri, vreau să știi că mereu când eram alături de tine îți urmăream mișcările. Te sorbeam din priviri. Mereu când vorbeam despre ceea ce-ți plăcea la nebunie, ochii îți licăreau.
Și, cel mai interesant lucru dintre toate...
Atunci am realizat ce simt, de fapt, pentru tine.
Judith.
