Capitolul 1

386 21 13
                                    

Cat de nasol e sa intarzii la servici? Cat de nasol e sa ai o sora geamana care sta la baie 20 de ani pana e gata? Probabil ca nu stiti. E deja 7:30, iar minunata mea sora inca sta la baie pentru "a arata cat de cat decent" asa cum zice ea. Pentru un avocat e importanta punctualitatea. Iar eu la 8:30 intru in sala de audieri pentru un nou proces, la care am lucrat toata noaptea trecuta.
Am batut cu putere in usa baii, determinand o pe mult prea iubita mea sora sa iasa de acolo.

-Mark, dragul meu frate, asteapta sa termin. 2 minute nu mai rezisti? striga ea de dupa usa.

-Lina, da mi voie sa ti spun ca ma cheama natura. Si daca nu te cari de acolo, intru peste tine si imi fac treburile. o amenint eu nervos.

Mai stau cateva secunde si apoi se intampla minunea: iese din baie spunand

-Poftim. Baia e doar a ta. spune razand de cat de fraier sunt

-Ce vaca. bomban pentru mine

-Te-am auzit, prostule. tipa ea

-Si eu te iubesc. tip si eu

***

E ora 8:15 si sunt in biroul meu. Cu voia lui Dumnezeu am ajuns la servici  fara sa intarzii. Dar tot o sa ma razbun pe sora mea nebuna. Intru in sala de audieri cu cateva minute inainte de a intra martorii si ceilalti oameni. Imi pun in ordine gandurile pregatindu-mi argumentele si dovezile acuzatorii.

***
-Si de aceea onorata instanta, il consider vinovat pe acuzatul Tom Red. spun terminand eu si totodata audierea pe ziua de azi.

Dupa ce ies din sala ma intalesc cu Brick, un bun prieten de la birou.

-Cum a fost audierea de azi? ma intreaba curios

- Nu a fost cine stie ce. raspund simplu facandu l sa isi mareasca ochii. Nu mai este mult si castig procesul. il lamuresc eu.

-Pai ma bucur ca iti merge bine cu procesul asta. spune batandu ma pe umar zambind. Azi dupa masa ce faci? ma intreaba deschizand usa biroului si intrand.

-Nu stiu. raspund intrand si eu in birou.

-Iesim la o bere? intreaba izbind niste dosare pe masa.

-Da. raspund simplu.

Am iesit impreuna cu Brick din birou mergand spre parcarea tribunalului. Era destul de racoare pentru luna octombrie. Soarele nu mai stralucea ca dimineata, iar vantul nu sufla cu o putere care putea fi ignorata. M-am urcat la volan si am pornit direct spre casa.

Dupa o ora de stat in trafic ajung si eu in fata blocului, bineînțeles fiind un sac de nervi. Cand ridic privirea spre etajul 10, unde locuiesc eu, am ramas socat.

~~~
Hei dragilor
Am adus o carte noua si sper sa va placa.

"Fratii"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum