"Fratii"

Capitolul 5

Raman uimit. Dupa tot ce i-am spus, cand i-am vorbit calm, incercand sa o fac sa inteleaga, ea tot pe a ei o tine. Cat de încăpățânată poate fi?

-Alo, ai surzit? intreaba pe un ton batjocoritor.

-Nu. Nu pleci pana nu intelegi. spun vorbind calm.

-Ce sa inteleg omule? Ia zi-mi si mie ce trebuie sa inteleg. Ca tu esti un dobitoc, ca ma faci de rahat in fata strainilor, ca ma jignesti, ca te crezi superior mie si cel mai important.. ca nu ai incredere in mine. spune ea privindu-ma rece.

Ok. Asta a durut. Imi vine sa urlu la ea si sa ii spun ca greseste, dar nu o sa ma manifest ca un salbatic. Cu oamenii astia de tipul ei trebuie sa fii calm si calculat.

-Gandeste-te ca eu nu am spus asta pentru ca sa o iei ca atare. Am spus-o la nervi, nestiind cat de grav e totul. ii explic pe un ton calm.

In viata mea nu am mai fost atat de calm.

-Mai ai mult? Stii cat imi plac cumparaturile si vreau sa prind reducerea aia de haine 80% din magazinul ala din mall. Deci grabeste-te. N-am prea mult timp sa te ascult. Nu am venit aici sa imi irosesc dimineata de sambata ascultandu-ti minciunile. spune privind ceasul scump de pe perete.

Inchid ochii si ii strang puternic incercand sa imi revin. Vai de capul sotului ei, asta daca o sa aiba.

-Bine. Daca iti pierd timpul, atunci imi pare rau si te poti cara naibii din casa mea. strig enervat de atitudinea ei.

-A dat Domnu' sa ma lasi sa plec! exclama cu o falsa fericire.

Dupa ce si-a luat portfardul micuț a plecat, lasandu-ma din nou singur.

-Ar trebui sa imi cumpar un animal de companie. constat cu voce tare.

Ma uit la ceasul de pe perete. E ora 7:45. Ba. Noi cat am stat la cearta? Ma duc la sa imi fac rutina aia naspa, care e naspa acum ca sunt singur in casa. Imi iau pe mine hainele pentru jogging si dupa ce imi iau celelalte lucruri necesare plec spre parc. Ce? Nu ma judecati! Corpul asta de zeu se intretine cu multa munca. Chiar trebuie sa imi gasesc o iubita. Sa am la cine ma lauda cu corpul asta. Ca fiind singur .. e doar propria motivatie, n-am un stimulent feminin daca pot spune asa. De fapt, am avut. Daaaaaar, din cauza incapatanarii ei cat China de mare nu vrea sa ma asculte.

De jumatate de ora alerg pe aici si ma invart ca prostul pe aleile pustii din parc. Daca Lina era cu mine, ca in fiecare dimineata de weekend, nu ma plictiseam asa ca acum. Deodata, vad o silueta a cuiva care alearga ca mine. Ma simt bine ca nu sunt singurul nebun care alearga ca prostul care fuge de umbra lui pe aici. Ma uit mai bine si acea silueta era a Linei. Rahat. De ce Doamne scump o vad mereu? Ma apropii de ea. O strig si cand ma vede prinde viteza. Nu cred. Nu cred ca face iar ca un copil.

Fug dupa ea de 10 minute. Nu oboseste? Are o rezistenta mai buna decat am crezut. Ah, draci! Iar o subestimez. Ma uit in fata si nu o mai vad fugind, era pe jos. A cazut. Asta m-a determinat sa ma grabesc sa ajung la ea. Cand ajung langa ea ma las pe vine si ma uit mai atent. S-a lovit la cap. Da bravo, Linuş. O iau in brate ca pe o mireasa si pornesc spre casa. Iar imi intra in casa, din pacate pentru ea.