"Fratii"

Capitolul 7

***

Luni la amiaza, cand ma intorceam de la munca, mandru de sine. Am castigat. Cel mai greu proces de pana acum. Lege-100, criminali-0. Conduceam linistit pe strada, pana cand masina se opreste brusc. Benzina am. Hmmm. Ce e? Ies din masina si vad ca am facut pana la doua cauciucuri. Rahat. Tot trebuie sa ajung acasa. Imi iau lucrurile din masina si pornesc spre statia de metrou. Urasc metrourile. Toti nespalatii merg cu jegurile alea de metrouri. Sa nu mai zic de mirosul de jeg si rapan al boschetarilor.

Cand ajung in statie ma asez pe un scaun de acolo si ma uit in jur cu o urma de scarba. E un miros de praf si mosnegi aici. Oameni batrani, ih. Mai scanez o data zona si raman stupefiat de ce vad. Aia e Lina? Da... Ea e. Ce cauta ea aici? Uraste metroul ca mine. Si cu bagajul? De ce il cara dupa ea? Ma duc rapid spre ea. O apuc de umar si ii spun:

-Ce faci aici, Lina?

Ea se intoarce brusc spre mine, speriata parca. Reactia ei m-a speriat pe mine.

-Uhm. atat a spus.

-Vorbeste, Lina. o indemn eu. Ce cauti aici, cu bagajul dupa tine? Urasti metroul la fel de mult ca mine. incerc sa clarific situatia si fara rezultat.

Doar sta si priveste in jos. Femeia lui Dumnezeu, vorbeste! De asta ai gura.

-Lina. ii pronunt numele cu calm

-Eu.. atat scot de la ea.

Mai stau cateva secunde sa imi fac o idee logica in cap. Cand imi pica fisa... Doar nu sta intre jegosii de aici? Nu?

-Doar nu... realizez eu.

Ea doar da din cap si incep lacrimile sa iasa la iveala din ochii ei. O iau strans in brate, fiind uimit. De ce a stat aici? M-a mintit, e clar. Dar... De ce?

-Imi pare rau... e tot ce aud de la ea.

O iau rapid de mana si ies din locul ala infect numit "statia de metrou". Dupa mine, ar trebui sa se numeasca statia de nespalati si boschetari. Luam un taxi si mergem direct la mine acasa.

Intram si ea isi lasa bagajul sa cada langa picioare. Ce are?

-Lina... tot taci si te comporti asa... Ce ai patit acolo? De ce m-ai mintit? De ce ai stat acolo? ok, urmeaza o avalansa de intrebari.

Ea doar ma ia de mana si ne ducem in living, unde se aseaza pe canapea, langa mine si incepu a vorbi.

-Imi pare rau ca te-am mintit. Nu voiam sa mai stau pe capul tau, voiam sa iti las spatiu. Sa iti dau pace sa iti gasesti si tu o iubita. se scuza ea.

-Nu ma deranjai deloc. Era o placere pentru mine sa stam impreuna. Stii ca te iubesc si am vrut doar sa imi fac rolul de frate cum am crezut ca e mai bine. ii spun luand-o in brate. Totusi vreau sa stiu ce ai patit acolo.

-Ok... O sa iti spun... imi spune privind in jos.

Oare ce s-a intamplat?