Tattoo

cap 1

-Nu pot ajunge la timp, improvizează ceva, orice, doar până ajung eu! Olivia avea întotdeauna idei la îndemână, iar acum trebuia să scoată una cât mai repede.

-Bine , o să încerc ,dar dacă nu îmi iese tu ești răspunzătoare! Puteam să pun pariu că zâmbește draceste.

Eram plină de nervi , ca un butoi cu pulbere iar traficul infernal îngreunat de un accident, nu mă lasau să ajung la restaurant și să duc tortul pe care invitata îl aștepta. Dar aveam încredere că Olivia se descurca până ajung eu. Știam că este în stare să facă un număr de striptease, doar să mulțumească clientul. Chicoteam la filmul din capul meu, cu Olivia dansând unduios.

Ajung in 20de minute. Îmi pun mâna la gură când intru și încercăm să nu pufnesc în râs.
O femeie cam de 60 de ani dansa pe masă făcând mișcări nepotrivite vârstei ei. Toți râdeau și se simțeai bine, pe când femeia care dansa, nu arăta cum că s ar simți mai rău decât restul.

Am făcut semn spre Olivia , să stingă lumina și să oprească dansatoarea, care mă făcea să cred că poate anima petrecerea până dimineața. Iar toată lumea a început să cânte "La multi ani!"

Petrecerea s a încheiat cu succes ,iar acum n e aștepta o seara lungă în care trebuia să strângem pentru a deschide a doua zi. Avusesem noroc, de obicei petrecerile de duminică țineau aproape până dimineața.

-Olivia! Puteți pleca , este destul de târziu și dimineața am nevoie de voi. Știam că Olivia mă va refuza, dar măcar încercam.

-O să plecăm cu toții, și băieții mai au puțin în bucătărie .

Olivia, Bazz ,Raul și Anny erau sprijinul meu. Niciodată nu mă lăsau singura. Deși ne era greu nu îmi permiteam să fac noi angajări, iar ei știau cel mai bine asta. Chiar dacă aveam nevoie de un asociat pentru a reuși să mențin restaurantul în picioare , mă luptam cu ce aveam ,ca să nu îl pierd. Cheltuielile începuseră să fie din ce în ce mai mari, aveam nevoie de personal mai mare și multe lucruri ce trebuiau schimbate sau renovare , dar nimeni nu vroia să investească într un vechi restaurant din Seattle. Încercam să fac tot ce pot pentru a nu renunța la Tattoo, el era mai mult decât o parte din mine, era tot ce am visat dar și un pansament pentru inima mea, care aici i și găsea liniștea.

Era ora două noaptea ,când am ajuns acasă. Ninna dormea, așa că am făcut un duș și m am băgat in pat, mai erau câteva ore la dispoziție, în care să mă odihnesc.

*******

Melodia pe care începusem să o detest, răsuna în cameră, iar asta nu putea să prevestească decât începutul zilei. Aveam aceiași melodie tâmpită de....nici eu nu mai stiu câți ani trecuse de când aveam melodia asta, dar nu am schimbat o niciodată, chiar de mă enerva .....

M am obișnuit cu programul de dimineață, orele pe care l e dormeam se numărau pe degetele de la o mână. Iar asta ma facea să îmi ajungă și două ore de somn....când aveam prea mult de lucru la restaurant.

-Ninna, trezește te ,o să întârziem!

-Sunt trează! Mă îmbrac și cobor!

După ce Ninna a mâncat , plecăm spre școală, era la șase km de casă și doi kg de restaurant, așa că atunci când termină orele , vine la restaurant să mănânce, după care o duc eu acasă sau pleca cu un taxi, asta depinde de programul meu.

Ninna era tot ce mi a rămas din toată familia, sora mea mai mică, de 15ani. Mulți care n e vad pentru prima oară cred că este copilul meu, din cauza celor 14ani ,care n e despart . Și câteodată chiar simt că este ca și copilul meu, o cresc de la vârsta de 6 ani.