Tattoo

cap 30

În jumătatea de oră eram în spital și alergam spre locul unde scria INFORMAȚII. În timp ce eu am întrebat unde o găsim Anny , Antony dădea telefoane nervos , încercând să caute pe cineva care să știe ce se întâmplase.

Am urcat în lift îndreptându -ne spre etajul cinci. Când ușa ascensorului s-au deschis, am intrat pe un hol lung în capătul căruia se aflau două uși ce indicau BLOC OPERATOR .

Buzz era pe hol plimbandu se nervos. Mai erau câteva persoane pe scaune , care probabil că așteptau ca și noi ,pe cineva .

- Antony ,Ammy... și avenit în întâmpinarea noastră.

- Cum este? Îl întreb când ajung în dreptul lui și îl strâng în brațe.

- Nu știu nimic, nimeni nu vrea să îmi spună ce se întâmplă și simt că înnebunesc.

-Spune mi ce s a întâmplat? Vocea lui Antony pare răgușită.

- După ce am plecat de la Tattoo, am întrebat o dacă vrea să mai stăm și să vorbim . A fost de acord și am mers la mine acasă.

S-a oprit pentru a lua o gură de aer și s -a așezat pe un scaun . Vedeam durerea care i se citea pe față, oricât s-ar fi ascuns, iubirea pentru Anny era acolo.

- Am petrecut noaptea împreună și când m-am trezit nu mai era în pat. M-am îmbrăcat și am vrut să plec in căutarea ei, doar că...

Plângea și tremura. Nu îl mai văzusem niciodată așa. Mă durea că Anny a ajuns aici și el este distrus de durere. Mi-am aruncat privirea la Antony când a întrerupt liniștea

- Continuă...

- O bubuitură mi-a făcut inima să se oprească știind că ceva s-a întâmplat. Când am ajuns în fața ușii, o mașină pleca în viteză lăsând o pe Anny într o baltă de sânge.

- Ce mașină?

-Nu știu. Sângele care era de jur împrejurul lui Anny m-a făcut să nu mai reacționez.

- Nu îți aduci aminte nimic , nici măcar un număr sau o persoană...

- Am găsit asta lângă ea, dacă te ajută. Și îi întinde lui Antony un fel de broșă, care avea pe ea desenat un șarpe.

- O să moară de mâna mea. Și s-a îndreptat spre lift fără să spună nimic.

- Antony! L-am strigat in timp ce Buzz și cu mine, l-am urmat.

- Stați aici! Am ceva de rezolvat.

- Dacă este vorba de Monroe, nu ai să te duci nicăieri. Vom merge la poliție, îl vor găsi..

- Crezi că ăsta este un joc. Nu este atât de prost . Și vor urma și alte amenințări, dacă nu îl opresc.

- Nu poți să faci asta. Merg cu tine. Îl trage Buzz de mână.

- Nu aveți nici un amestec în asta, așa că stați aici, altfel o să vă oblig.

Mi-a aruncat o privire ca de rămas bun și a intrat în ascensor. Simțeam că nu o să se termine cu bine, nu dacă mă gândeam la ce urmează să facă.

- Antony, te rog! Și am blocat ușile ascensorului  făcându le să se deschidă. Nu poți să faci asta, te va ruina.

- Așa cum tu ai luat decizii fără să mă întrebi, acum cred că mi-a venit rândul. Și mi-a mângâiat fața cu palma lui caldă.

Am închis ochii lăsând să asimilez fiecare secundă în care mai aveam contact cu el. Aveam aceiași senzație ca aseară, în care știam că ceva se va întâmpla și îl voi pierde din nou.