Tattoo

cap 12

Amanda Pov...

- Olivia, ce Doamne iartă mă, caută Max la mine la ușă? Era nervoasă pentru că nu am auzit telefonul care arăta peste patruzeci de apeluri iar treizeci și cinci erau numai de la Max.

- S a îngrijorat când a venit și a văzut mașina în fața casei și tu nu îi răspunzi nici la ușă și nici la telefon. L a sunat pe Raul și i a spus că aseară ai avut o noapte lungă și că ai plecat spre dimineață , evitând să îi povestească cele întâmplate.

- Bine. Dacă mai sună spune i că am dat telefonul pe mute și mă odihnesc, nu am chef de nimeni azi.

- După cum înțeleg ...nu ești acasă?

- Ba da, într un fel. Olivia ,nu mai pune întrebări la care nu îți pot răspunde acum.

-Asta nu poate însemna decât că ești la "el",  ori ești răpită și sechestrată, ori ești beată...

- Olivia... Nu se mai oprea și nu puteam să vorbesc prea multe știind că Antony mă poate auzi.

- Vrei să sun la poliție!

- Dacă nu încetezi am să te pun să speli vasele o lună! Știam că urăște spălatul vaselor, iar pentru mine era o armă pe care puteam să o folosesc împotriva ei.

- Bine, dar ești ok?

- Da sunt bine! Ținând cont că nu am reușit să mă sinucid într o cadă cu apă, sunt ok....cred că ar fi cea mai mare prostie să afle, așa că revin la subiect. Ai vorbit cu Ninna?

- Da ,a spus că te sună când ajunge la Tattoo , a uitat să își încarce telefonul și o să rămână fără baterie.

- Bine, aveți grijă. Vorbim mâine.

- Tu ai grijă!

Închid telefonul când Antony intra cu un platou imens plin cu mâncare. Cum nu puteam să plec acasă, trebuia să îl suport până pleca Max, nu puteam să ies din casă lui Antony, îmbrăcată într un prosop și să spun că am fost să împrumut o cană de zahăr, pentru că nu m-ar fi crezut nici dacă era beat.

- Nu știu ce ascunzi, sau ce încerci să pari, dar asta nu te ajută prea mult. Bănuia că se referă la ceia ce se întâmplase mai devreme cu mine

- Nu vreau să vorbesc despre asta! Și nici nu te privește pe tine, ceia ce sunt sau ce vreau să par a fi.

- Atunci mănâncă și nu o să mai pun întrebări.... deocamdată.

-Este un șantaj?

- Dacă vrei? Poti sa ii spui și așa.

Nu am simțit că îmi este foame până când stomacul meu a început să se răsucească in momentul in care Antony s a așezat aproape de mine, chiar lipindu se de mine. Nu puteam să mă controlez în preajma lui, era ca un vârtej care trăgea tot spre el, fără să mă pot împotrivi.

Ochii lui se uitau cercetătorii la mine.Mă privea altfel, mă privea cu milă, iar asta nu vroiam să se întâmple, nu vroiam să provoc milă nimănui, mai ales a lui. Îmi era teamă să nu descopere ceia ce îngropase m în mine acum mult timp, o dragoste ce pentru el nu mai există, dar putea deveni o armă.

Am luat o felie de cașcaval și o bucățică de castravete . Mâncam doar din motivul de a fi lăsată în pace , nu aveam răspunsuri pentru el , sau dacă erau nu puteam să l e dau. Îmi era greu să înghit când Antony era atât de aproape de mine, până și saliva îmi dispăruse din gura .

După minute în care nimeni nu a spus nimic, eu jucandu mă cu mâncarea în timp ce Antony mă studia, telefonul lui sună.

- Scuză mă! Și pleacă în bucătărie.