Tattoo

cap 20

Era aproape de oră cinci dimineața când am reușit să terminăm de strâns . Toți eram foarte obosiți după petrecerea care se terminase cu puțin timp în urmă, așa că am hotărât ca azi să deschid la ora 14 pentru a l e da timp să se odihnească.

- Anny ,ce ai? Am văzut o cu ochii roșii și sigur nu era de la oboseală, o cunoșteam.

- Sunt obosită!

- Pe naiba, ți-ai găsit pe cine să minți! Am luat o de mână și am tras o de la chiuvetă pe un scaun

- Pot să nu vorbesc acum?

Toți am avut o noapte grea și îi înțelegeam, dar nu puteam să stau deoparte când unul dintre ei are ceva pe sufle. Chiar dacă al meu era distrus și călcat în picioare, în preajma lor aveam să ascund orice urmă de durere.

- Nu pleci acasă până nu îmi spui ce ai!

S a uitat cu privirea prin bucătărie, ca și cum căuta pe cineva cu privirea.  Nu eram decât noi doua. Olivia mătura in sala de mese iar Buzz și Raul aranjau barul.

- Buzz....l am văzut azi cu cineva. Se sărutau. De ce îmi spune că nu poate să încerce ceva cu mine, dar cu altele poate să  facă mai mult de atât.

Plângea. Era ultimul lucru pe care îmi doream să îl văd pe fața ei.

- Ai vorbit cu el?

- Nu ,dar nici nu  voi încerca. Am obosit să aștept un semn că simte același lucru ca și mine, dar lui nu îi pasă.

- Ști, uneori bărbații pot fii porci, fără să își dea seama.

- Nu încerca să îi găsești o scuză. Așa am înțeles că nu avem aceleași sentimente.

- Îl iubești? Îmi era teamă de răspunsul ei, știam că dragostea neîmpărtășită doare .

Nu mi-a răspuns, dar știam răspunsul. Știam prin ce trece și cât va suferi. Rănile provocate de ea, nu aveau să se mai închidă vre o dată. Poate cu timpul durerea devine parte din tine, dar nu îți părăsește corpul, înveți să trăiești cu ea.

- Ce se întâmplă? Întreabă Olivia care se îndrepta spre noi , urmată de Buzz și Raul.

Anny mă privea disperată,in timp ce își ștergea lacrimile.

- O să aflați toți, trebuie să știți, mai ales că ați fost alaturi de mine atâția ani în care nu m-ați lăsat singură.

Anny știa că nu este vorba despre ea și Buzz , și își mari ochii

- În primul rând vreau să știți că vă prețuiesc pentru prietenii care îmi sunteți. Nu am vrut să vă dezamăgesc și nici acum nu vreau, dar... O să trebuiască să închid Tattoo.

Toți aveau privirea ațintită pe mine. Și nu vedeam ură sau dispreț în ochii lor. Știam că ei nu sunt capabili de astfel de sentimente

- Dar mai avem timp să încercăm! Raul părea încrezător, dar...

- Fără un asociat, nu avem cum. Evitând să le spun că am pierdut unul care era dispus să n-e ridice din cenușă.

- Am putea să mai căutăm, poate apare și ne salvează! Olivia visa cu ochii deschiși.

Așteptasem doi ani . Și au fost câțiva care s-au arătat interesați, dar doar atât. Și o minune nu se întâmplă de două ori . Am scăpat o ocazie și asta doar din cauza "lui".

- Cine ar putea să mă salveze în momentul ăsta? Miracolele nu sunt pentru mine. Știam că trebuie să îi fac să se obișnuiască cu acest gând.