Tattoo

cap 11

Antony Pov...

Eram în bucătărie pregătind un ceai pentru Amanda, un ceai de soc care o va liniști alături de o pilulă de calmare.

Dacă venirea mea îmi trezise dorința de răzbunare, acum jucam un joc, un joc în care ea va pierde, un joc ce  la final îi va lăsa aceiași durere ca atunci când ea s a jucat cu mine.

Trecutul era departe, durerea nu  dispăruse niciodată și nu doar că nu a dispărut, dar m a și schimbat. Niciodată nu am mai privit pe cineva așa cum am privit o pe "ea", niciodată nu am mai simțit pentru cineva ,ceia ce am simțit cu "ea". A fost ca un blestem pentru mine, nu trecea nici o zi în care să nu îmi aduc aminte de ea.

Dar ea a ales să mă lase pentru că, probabil nu am fost atât de bun pe cât își dorea ea. Așa că am plecat, am ales drumul pe care refuzasem să merg, doar că să îi fiu alături. Visam să boxez de când mă știu, dar langa ea visul meu era să am o familie , să o am aproape în fiecare zi, minut sau clipă.

Niciodată nu am intenționat să o fac să sufere, o iubeam și simțeam asta și din partea ei, sau poate se juca cu mine. Un bărbat orbit de dragoste.

M-am transformat în ceia ce sunt acum , un corp gol pe dinăuntru, un răzbunător, un însetat de control. Aveam control asupra tuturor femeilor din viața mea. Nu puneam sentimente niciodată și l e părăseam fără nici cea mai mică remușcare.

Când Monroe m a provocat în Seattle, a apărut și dorința de a mă răzbuna pe Amanda.

În prima zi când am ajuns am dat o petrecere care știam că o va aduce la mine. Am vrut să îi văd reacția, să văd dacă o afectează în vre un fel persoana mea. Și am avut dreptate, pentru că puteam să citesc frica din ochii ei și încă un lucru pe care încă îl mai văd de fiecare dată când sunt în preajma ei și nu știu ce este.

Așa că după ce răzbunarea mea strigă "Surpriză!" , am mers acasă la ea. Am vrut să știe că nu îmi pasă unde este ,de mine nu se poate ascunde și nimic nu mă va împiedica să ajung la ea. Ceva îmi trezise curiozitatea mai mult decât mă așteptam,pe gatul ei ceva  îmi trezea interes , un tatuaj care semăna cu al meu... în mare parte. Nu știu dacă are legătură cu mine, dar nu mă voi lăsa păcălit încă o dată de ea.

Îmi dau seama că încă are control asupra mea și că mă simt atras de frumusețea ei, așa că am sfârșit prin a o săruta, nu știu dacă a fost dorință sau curiozitate ,dar ei cu siguranță i a provocat placere. Simțeam asta în tot corpul atunci când îmi răspundea la fel de flămândă ca și mine. Nu am simțit electricitatea pe care ea mi-o provoca lângă nici o femeie ,nici una nu m a adus în punctul de a avea sentimente, poate pentru că nu l e priveam în sensul în care o priveam pe ea.

A urmat o petrecere până dimineața la restaurant, știam că este obosită așa că aveam să îi testez calitățile de bucătar în situații extreme, și nu orice fel de mâncare, am pus o să pregătească exact mâncarea pe care am mâncat o împreună în ultima noastră noapte. Am rămas surprins de felul cum gătește, nu am mai mâncat de mult niște paste așa gustoase.

Am scăpat de roșcata cu care am venit și am intrat în bucătărie, trebuia să îmi aducă și desertul ,dar fumul ce ieșea din cuptor m a făcut să cred că nu în seara asta. Ea era ghemuită cu un prosop în mână, plin de sânge.

Chiar dacă uneori o vroiam moartă, nu m-am putut abține și i am bandajat mâna. După care  tachinările mele au continuat, era curios în legătură cu tatuajul ei ce se ascundea de la ureche pe gât în jos. Aveam sentimentul că are legătură cu mine și nu înțelegeam de ce și când a apărut acolo.

Și că să termin seara în victorie, am jucat o pe degete și am ajuns la volanul mașinii ei cu ea pe bancheta din spate . Am mers cât de încet am putut ,încercând să o fac să adoarmă, știam că este foarte obosită și nu va rezista până acasă.

Când am ajuns în fața casei, Amanda dormea. Așa că am luat o în brațe și am dus o în dormitorul meu. Am așezat o pe pat și am început să o dezbrac. Am început cu cămașa, fiecare nasture dezgolea bucăți de piele care mă îndemnau să l e sărut, ceia ce mă speria. Oricât de atras a s fi încă de ea, nu aveam de gând să mă las păcălit încă o dată de aparențe.

Așa că după ce am terminat cu cămașa, m-am apucat de pantalonii ei și i-am tras încet fără să o trezesc. Simțeam încă acea dorința de a o atinge , dar știam că nu puteam să renunț, trebuia să simtă ceia ce eu am simțit în urma cu 10 ani și încă mai simt.

Am stat lângă ea privind o zeci de minute, și tot nu a s fi plecat. Dar o altă parte din mine, pe care am ascuns o odată cu ea, a ieșit la iveală. Parfumul ei îmi era atât de cunoscut, corpul ei se potrivea cu  al meu și respirația ei mă făcea să mă întorc în timp. Toate astea mă făceau să cred că sentimentele mele nu s au schimbat, ea încă era alegerea mea, doar că acum , nu aveam să îi mai arăt.

Acum stau și mă gândesc de ce a vrut să se omoare. Are o afacere...care m-a uimit cu denumirea ei de Tattoo...o soră care îi este alături, un măscărici care se pare că nu vrea să renunțe la ea... și un altul care o harțuiește .

Nu cred că eu sunt cauza prostiei pe care o făcuse și nu cred că jocul meu ,abia început a afectat o întru cât să recurgă la așa ceva.

Sunetul aparatului ce fierbea apa îmi alungă gândurile. Torn apa fierbinte peste pliculețele de ceai ,iau pastila și merg spre living unde am lăsat o și unde sper să o găsesc. Era acolo ghemuită și cred că plângea

- Bea asta, te va liniști! I și desprinde capul de genunchi și mă privește într un fel în care puteam să jur că eu eram cauza suferinței ei. Dar cum...

- Vreau să merg acasă! O să mă liniștesc acolo. Mă privea cu frică.

Trebuia să mă facă mândru teama ei, dar nu era așa, mă simțeam într un fel ciudat de dureros pe dinăuntru

- Dacă vrei să dai ochii cu măscăriciul care te așteaptă de câteva ore la ușă, nu ai decât! Speram să rămână, aveam nevoie să știu mai multe despre ceia ce o tulbura.

Se ridică și fuge spre ușă deschizând o încet.

- Firar. Se întoarce spre mine. Unde îmi este telefonul?  Îl scot din buzunar și i l dau. La naiba, dece este pe mute? Mă privea nervoasă.

- Am vrut să nu te deranjeze nimeni, păreai obosită.

I și pune telefonul la ureche. Mă amuza starea ei, poate că nu mai are nevoie de pastilă.

- Olivia, ce Doamne iarta mă, caută Max la mine la ușă?

Era foarte nervoasă, să înțeleg că nici înlocuitorul meu nu mai este bun pentru ea? Mă îndrept spre bucătărie și mă apuc să pregătesc ceva de mâncare, era ora 11 și aveam nevoie de proteine.

Aveam atâtea întrebări fără răspuns și știam că nu o să l e obțin ușor, dar asta nu mă deranja. Îmi place să joc dur, și eu întotdeauna câștig. Mă întrebam acum ce se întâmplase între ei, mă așteptam să îi găsesc fericiți și cu câțiva copii, știam că ea își dorea asta. Sau cel puțin așa îmi spunea mie, doar că acum nu știu dacă a fost ceva adevărat între noi.