Tattoo

cap 22

Îl priveam în timp ce el  îmi cerceta fața parcă căutând o expresie care să îi spună răspunsul. Nu puteam să îi spun că nu era pentru Max, asta însemna că va înțelege că este pentru el și vor urma întrebările la care nu îi puteam răspunde. Sau puteam să îi spun că sunt pentru Max, dar asta însemna să îl mint si l-am asigurat că nu îl voi minți.

- Nu... cred că pot să îți răspund. Și mă întorc pe marginea patului . Trebuia să plec, a fost o prostie să rămân.

Dar nu reușesc să deschid ușa pentru că Antony mă presează cu spatele de ea și mă sărută la fel de înfometat ca și dățile trecute. Am vrut să îl opresc ,dar puteau fi ultimele lui atingeri, de care trebuia să profit.

Eram dependentă de el, chiar dacă nu vroiam să recunosc în fața lui, îl doream ca pe un drog, mă ardea pielea când nu era lângă mine. Gura lui mi-o captura se pe a mea mascând -mi buzele care frigeau de dorință și placere. I-am răspuns la sărut în timp ce una din mâini era sub tricoul meu, cercetând fiecare bucățică de piele de pe spate, lăsând fiori de placere să mă pătrundă. Cu cealaltă mi-a apucat una din fese presându mă de bărbăția lui erectă. Mă înnebunea felul lui de a mă atinge, mă făcea să uit de tot și să fac cel mai nebunesc lucru, să mă dăruiesc lui.

Mâinile mele îi răvășeau părul în încercarea a a-l aduce cât  mai aproape, și a vrea mai mult, fără să se oprească. Îl doream al naibii de mult și felul în care mă săruta mă facea să cred că și el. Limba lui atât de pricepută mă domina , dar nu îmi păsa, doream să îi gust fiecare colțișor al gurii .

- Legend.... N-e oprim când auzim pe cineva care îl strigă pe Antony.

- Rămâi aici! Și iese nervos pe ușa.

Nu îmi venea să cred ce tocmai făcusem. Nu trebuia să mă las purtată de val, aveam să regret după. Dar nu conta...buzele arcuindu mi se într un zâmbet. Mă urc în pat și trag pilota peste mine.

Antony Pov...

Coboram scările nervos. Eram pe puntul de a o avea pe Amanda, când un idiot ne-a întrerupt. Dar o să termin repede și o să mă duc înapoi la ea. Oricât de mult o uram,nu puteam să nu rămân indiferent sentimentele ce se trezeau la viață atunci când o aveam în preajmă. O sărutam din dorința, jocul nu avea nici o legătură cu asta, dar nu puteam să îi spun, nu încă. Aveam nevoie de câteva răspunsuri din partea ei pentru a mă convinge de ce s a întâmplat în trecut. Am o presimțire că nu stiu tot, iar tatuajul ce stă pe gatul ei este dovada. Chiar dacă nu vrea să recunoască simt că este pentru mine și în ultima noastră noapte nu îl avea...deci dacă nu mă iubea nu îl făcea.

- Sper că este important? Îmi vărs nervii pe Nicolai ,care era așezat pe canapea.

- Avem o problemă și una foarte serioasă. După fața lui ,chiar părea.

- Ce dracu' s a întâmplat? Mă opresc în fața lui.

- Tipul care a fost arestat aseară...

- Da...Max...ce este cu el?

- A ieșit pe cauțiune!

- Cum dracu! Trebuia să stea cel puțin o lună după gratii. Am angajat un avocat special pentru asta.

- Monroe. Îți spune ceva?

- Băga-mi-aș! Asta înseamnă că o să se folosească de el .

Eram plin de nervi. Îmi venea să sparg tot în cale. Corpul îmi era încordat și nevoia de adrenalină își făcea simțită prezența.

- Calmează -te înainte să faci vre o prostie. O să fiu cu ochii pe ei.

- Sigur! Și pune doi dintre cei mai buni să stea în preajma Amandei. Să nu fie singură nici un minut.