Tattoo

cap 6

Se făcuse 7 dimineața și eu tot ghemuită pe canapea eram. Aveam ochii roșii și cearcăne de ziceai că fusese Halloween ul cu o seară înainte și nu am apucat să mă demachiez.

Trebuia să ajung la restaurant, așa că trebuie să îmi revin. Merg la dușul de la parter pentru că nu mai am forța să urc până sus și mă cufund in cada plină cu apă. Mi aș fi dorit să mă las pe fundul ei și să nu mai ies la suprafață, însă eu nu mai trăiesc de mult pentru mine, ci pentru Ninna, așa că trebuia să rezist.

Telefonul rupe liniștea. Mă intind și mă uit uimită cand văd cine ma sună.

-Da, Olivia? Așteptam să spună că nu poate sa ajungă azi la muncă sau ca ii este rău...pentru că Olivia nu se trezește la ora asta decât daca ii spui că Justin Biber vine la Tattoo.

-Am plecat să fac cumpărăturile pentru Tattoo. M am trezit mai devreme și l am rugat pe Raul să mă ajute. Buzz ajunge și el la restaurant într o oră, așa că nu te grăbi, vine Anny să te ia.

-Dar ce s a întâmplat cu voi în dimineața asta? Întreb uimită.

-Nu te bucuri că te ajutam? Hai, vorbim când ajungi! Te pup. Și închide fără să apuc să înțeleg ce se întâmplă.

Ceva nu este la locul lui, o cunosc pe Olivia ,mai bine ca pe mine. Ceva sigur s a întâmplat, dar ce....o să aflu eu când ajung.

Deși Raul și Olivia au fost primii
angajați, niciodată nu i am văzut așa și nici ei ca pe o șefă. Eram prieteni și nu luam niciodată decizii fără să mă consult cu ei.. Raul avea o altă orientare sexuală, dar pentru mine nu era important, nu l am judecat pentru asta și nici nu îl priveam că pe un ciudat. Ninna îl iubea foarte mult și îi devenise una dintre cele mai apropiate persoane.

Iar Olivia ,abia se mutase în Seatlle când am deschis restaurantul. Părinții ei s au recăsătorit iar ea nu făcea parte din planurile lor, așa că a plecat în căutarea fericirii.

După 5 ani, Anny n-i sa alăturat, terminase liceul și avea nevoie de bani pentru a-și ajuta familia.
Pe când Bazz, s a alăturat echipei în urma cu trei luni. El este un rănit în dragoste. Are 31 de ani și o inimă la fel de mare ca și el . Era un bărbat frumos, bine făcut, blond cu ochii verzi... Anny îl place ,dar el nu este pregătit de o nouă relație, nu după ce viitoarea soție l-a părăsit în fața altarului.

Se împart singuri în ture și se completează atunci când unul din ei nu poate ajunge. Doar duminica ,în cazul în care avem petrecere ,vin toți la muncă, dacă nu, Tattoo este închis.Mă bucur că se înțeleg și mă fac să cred că suntem o mare familie.

Melodia telefonului mă distrage din nou. Era Ninna.

-Ammy, nu mai trec pe acasă. Am tot ce îmi trebuie la mine așa că n-e vedem la Tattoo.

-Bine, pustoaico! Ai grijă!

-Te iubesc ! Și închide.

Măcar nu mă vedea în halul în care eram. Știa și ea de Antony, deși nu foarte multe, îi povestise- m în mare. Nu i am ascuns niciodată nimic și nici nu intenționam să o fac, dar nu cred că eram pregătită să îi spun acum despre Antony. Era prea mult și pentru mine, dar pentru ea, întâi Max, acum Antony. Speram să nu mai dau de nici unul în curând, sau poate în secolul asta.

Soneria de la ușă anunță că cineva mă caută. Altcineva nu putea să fie decât Anny.

Mă înfășor într-un prosop și merg spre ușă . Îmi doream să mă fi gândit de două ori înainte să o deschid. În fața mea era Antony. Se îndrepta spre mine amenințător, ceia ce mă făcea să dau înapoi. Când a intrat și el în casă a închis ușa în urma lui.

Mă așteptam la orice , din partea lui, dar ochelarii negrii ascundeau ochii pe care înainte îi citeam atât de ușor.

-C-ce cauți a-aici? Nici o tresărire pe fața lui, nimic care să îmi dea de înțeles ce urmărește.

Nu spunea nimic, doar privea din spatele ochelarilor, făcându- mă să mă simt studiată. Eram lipită masă, iar când a început să înainteze spre mine știam că nu am unde să mă duc. M-am prins cu mâinile de blat și așteptam să se sfârșească o dată.

S a oprit doar când distanta dintre noi era de câțiva centimetri. Îi simțeam parfumul neschimbat de ani de zile, puteam să jur că îmi îngheța nările când îl inspirăm. Tremuram și nu de frig, tremuram de frică, nu îl mai recunoșteam, nu mai era același cu cel pe care îl știam eu. Toate schimbările pe care le-a suferit de-a lungul anilor îl făceau un alt bărbat, o altă persoană, dar i se potriveau mai bine noului Antony.

Chiar dacă era îmbrăcat cu o geaca de piele îi putea simți încordarea, prin vena accentuată de pe gât care se zbătea. Nu puteam să mă mișc sau să mă apăr, nici măcar ochii nu îi puteam lua de la ochelarii lui.

Și a aplecat capul spre mine și a rămas pentru câteva secunde nemișcat de parcă caută ceva din vechea Amanda , ceva ce nu putea găsi , nu după atâția ani. Sau poate căuta un răspuns pentru ochii mei umflați și roșii, pentru că sigur nu credea că am plâns pentru el, doar eu l-am părăsit pentru Max.

Respirația lui mentolată îmi lovea buzele făcându le să se usuce. Credeam că tot amalgamul de sentimente care îmi străbătea corpul o să ducă la un leșin din care a s fi bucuroasă să nu mă mai trezesc. Dar totul se accentuează când i și lipește buzele de ale mele și mă sărută înfometat , de parcă încerca să recupereze timpul pierdut.

Nu m am opus, nici nu a s fi putut ,doar strângeam masa cu mâinile pentru a nu cădea din picioare. Mâinile i-se așează pe parul meu trăgând capul tot mai mult spre gura lui , lăsându mă fără respirație. Dacă la început nu i am răspuns, acum limbile noastre se duelau pentru dominație. Nu știu cât a durat, secunde sau minute,nici nu conta, conta că îl simțeam pe el, pe acel Antony de care m am îndrăgostit , chiar dacă nimic nu mai amintea de el, sărutul era același. Aceleași buze fierbinți și dominante care îmi sucea mințile lăsându mă fără apărare în fața lui.

S a oprit ridicând capul și privindu mă. Ce vroia, ce căuta? Mă privea din spatele ochelarilor, ceia ce mă făcea expusă și neajutorată în fața lui. Mi-a apuca bucata de par ce cădea peste tatuaj și a ridicat o trecându și degetele peste el.

Palma mea face contact cu fața lui fără să știu când am reacționat . Și-a întors privirea la mine , îmi era frică,din nou tremuratul pusese stăpânire pe mine. I și mișca maxilarul de parcă îl dezmorțea.

-Se pare că mi-am găsit o nouă pasiune! Și un zâmbet ironic îi apare pe buze. Acela de a fi pălmuit de femeile pe care nu l e satisfac.

De unde îi venise ideea că asta era problema mea. Și ridic încă o dată mâna , vrând să îl plesnesc pentru a doua oară. Dar agilitatea lui de boxeor își face prezența și îmi prinde încheietura mâinii. Lacrimile începeau să se lupte in ochii mei iar eu încercam să nu îi dau satisfacția pe care o aștepta.

-Asta o să o păstrăm pentru mai târziu! Suna ca un avertisment, iar asta mă speria.

Mi-a dat drumul la încheietura mâinii, care era vizibil vinetie, datorită forței cu care m a strâns, și a plecat spre ușă. S a oprit și s a întors cu fața spre mine.

-O să avem niște sărbători minunate împreună! Și iese chiar în momentul când Max a apărut la ușa mea.

Atunci am vrut să mor , nu putea să fie ceva mai rău ca asta. Cum de Max a venit la mine acasă, tocmai acum când Antony ieșea pe ușa casei.

Max nu părea uimit că îl vede, chiar s a dat într o parte făcându i loc să iasă. Nici Antony nu a spus nimic, doar a trecut pe lângă el și când l a depășit s a întors să se uite la mine. Deși nu îi vedeam ochii ascunși știam că mă urăște, pentru acum...pentru atunci...