Tattoo

cap 26

Trecuseră zece zile de când am semnat contractul în care m-am asociat cu Antony. Locuiam încă la el și totuși nu prea ne vedeam. El mergea după-amiaza la antrenament și se întorcea după miezul nopții, când eu dormeam de cele mai multe ori, sau asta încercam să fac . De multe ori mă ducea cu mașina vre unul din angajații lui și de multe ori tot ei mă aduceau.

Max nu a dat nici un semn, dar gândul că era pe urmele mele ,nu îmi dădea pace. Îmi era frică să mă gândesc că va apărea de nicăieri, când nu mă aștept și că va vrea să se răzbune.

Începusem să fac angajări și să termin mansarda de la Tattoo unde aveam o sală pe care nu mi-am permis să o renovez din cauza banilor. În scurt timp locul se mărea și puteam să onorăm toate evenimentele pe care de multe ori le refuzam din lipsă de spațiu.

Ninna era bine. O ținea din petrecere în petrecere și se simțea din glasul ei fericirea. Mă durea că este departe de mine, dar acum chiar îmi doream asta.

Buzz și Anny tot nu vorbeau, încercam să le respect dorința de ai chema în ture diferite, sperând că așa o să uite unul de celălalt. Olivia începuse să iasă la întâlnire cu un tip misterios , iar Raul avea un admirator secret. Cu alte cuvinte, toți aveau așteptări de la viitor.

Eu așteptam ca Antony să îmi ceară să respect  ceia ce semnasem în urmă cu mai bine de o săptămână, dar pentru că ne vedeam foarte rar, nu s-a întâmplat. De fiecare dată când deschidea gura aveam impresia că o să urmeze seara în care va trebui să îi cedez, dar încă nu se întâmplase.

Era ultima zi înainte de Ziua Recunoștinței, zi în care Tattoo era închis. Azi aveam ca de obicei program normal și pentru că aveam deja angajați noi , Olivia și Anny se ocupau de cumpărături ,aveau grijă de sălile de mese și de noi chelneri. Buzz și Raul erau responsabili cu bucătăria. Ei tăiau, ei spunzurau, aveam încredere în ei. Iar eu trebuia să mă ocup de acte și de întâlnirile cu clienții care vroiau vre o petrecere sau căutau un loc pentru o cină romantică.

Programul era pe sfârșite și trebuia să îl aștept pe Antony să mă ia cu mașina. Se împrietenise destul de mult cu cei patru, pot spune că îl plăceau mai mult decât mă așteptam. Nici lui nu îi displăcea prezenta lor, iar Buzz îi era cel mai apropiat dintre toți, poate și pentru că avea nevoie de un prieten bărbat, Raul nu era inclus în cuvântul acesta, așa că puteam să spun că era înconjurat doar de părți feminine.

- Sper că nu mă așteptați pe mine? Intra Antony făcând glume că de obicei.

- Bună Antony! Îl salută Olivia în timp ce iese pe ușă.

- Și eu care credeam că este încă devreme. Îl salută pe Buzz ce ieșea pe ușa bucătăriei.

- Mergem? Eram puțin nervoasă și nu aveam nevoie să mă descarc pe el.

Mi-a făcu semn cu mâna spre ușă și am ieșit. Ne-am urcat pe locurile din față, Antony,evident conducând.

- S-a întâmplat ceva?

- De ce întrebi?

- Nu ai o stare tocmai relaxată.

- Nu cred că după o zi de muncă poți să fi relaxat.

- Dacă nu îmi spui de bună voie ce te macină, recurg la alte mijloace prin care pot să aflu.

- Cum ar fi?.

- Să nu te las să dormi toată noaptea. .. să dau o petrecere, așa cum îmi place mie.... să....

- Am înțeles...

-Deci?

- Este vorba de ceilalți. Dacă în foarte mulți ani am sărbătorit Ziua Recunoștinței lângă ei, acum nu o să mai fie la fel.