Tattoo

cap 2

Deși deschideam  la ora 10 dimineața, trebuia să merg la piață și în supermarket pentru a face cumpărăturile . La piață terminam repede, cam tot ce îmi trebuia găseam într un singur loc, dar problema rămâne: supermarket ul , care pentru mine se descrie în kilometri de alergare.

Era ora 9:30 și mă îndreptam spre casă de marcat.  În grabă mea căruciorul mi se lovește de un altul , și ca să continui ziua bine , proprietarul căruciorului nu era nimeni altul decât Max.

-Tot pe grabă? Rămân surprinsă, știam că este în Londra . Se angajase la un mare spital de acolo.

-Da,trebuie să ajung la restaurant! Când ai venit? Abia zărindu l din spatele căruciorului meu plin....poate prea plin.

-Abia am ajuns și fac câteva cumpărături pentru ai mei! Cum merge Tattoo? Era același bărbat frumos și aceiași voce caldă.

-Cum ști, nimic nou. Aceiași clienți, aceleași petreceri de duminică seara...

-Mi ar place să trec pe acolo!  Ninna...?

-Hei ,aici erai! O blonda îl prinde de braț, de parcă a prins un câine ce  scăpase  din lesă, în timp ce Max se uita la ea că un copil care este prins că a mâncat o ciocolată întreaga.

-Ea.... este Hellen! Și tipa se poziționată tot mai aproape de Max. Aveam intenția să izbucnesc în râs , avea atâta creion negru la ochii de ziceai că a venit cu ea de la morga spitalului,unde lucrează.

-Hellen ea este Amanda... fosta mea soție. Nu știu de ce se fâstâcea  pentru faptul că îi întâlnisem partenera. El oricum nu avea nici o vină pentru despărțirea noastră și era liber să i și trăiască viața.

- Încântată! Și afișez cel mai mare zâmbet de care dispun. Acum scuzați mă, dar Tattoo, mă așteaptă.

Plec spre casă de marcat fără să îi mai privesc. Nu înțelegeam de ce Max se simțea prost. Mă bucuram că i și găsise pe cineva , în plus era divorțat și liber.

Chiar dacă am simțit o tresărire când l am văzut, incercam să par stăpână pe sentimentele mele și să încerc să nu mă întorc in timp.

Prea târziu...traficul bară la bară, care prevestea apropiere sărbătorilor, mă făceau sa ma cufund in amintiri.

Max a fost cel mai bun și singurul, prieten din liceu. Îl plăceam, dar niciodată nu am simțit atracție pentru el. Este și a fost tot timpul un tip frumos ,slab dar cu masă musculară, nu foarte înalt, doar că pentru mine care am 1,65cm, este înalt, cu părul castaniu ,scurt și ochii verzi. Împărțeam multe discuții cu el și mă făcea să mă eliberez de orice încordare, când vorbeam deschis în fața lui.

După ce am terminat liceul n e am căsătorit. Dar nu pentru că simțeam ceva pentru el, am făcut o pentru că mă simțeam rănită, părăsită,neajutorată și singură . Am acceptat să mă căsătoresc cu el pentru că aveam nevoie de cineva care să mă înțeleagă și să nu mă judece. Chiar dacă știam că nu o să îl iubesc vreodată,asa cum se întâmplase cu o singura persoana in viața mea, am vrut să încerc crezând că inima mea îl va putea primi. Însă timpul îmi arată că eu nu sunt capabilă să îmi ascund durerea care creștea în mine, dar să mai nutresc și sentimente pentru cineva.

Timpul trecea  și Max niciodată nu m a întrebat de sentimentele mele. Știam că mă iubește, se vedea prin ceia ce face pentru mine și Ninna. Am căzut de acord să i și continue facultatea ,iar eu să mă ocup de Tattoo. Nu vroiam să i și lase visul în urmă din cauza mea.

Părinții lui mă iubeau, așa cum și eu simțeam o dragoste profundă pentru ei, și niciodată nu s au băgat în relația noastră. Dupa patru ani s au mutat in Franța, la bunicii lui Max, care erau bolnavi și aveau nevoie de cineva care să se ocupe de ei. Max începuse să se simtă singur, ei însemnau foarte mult pentru el, așa că incercam să îl trimit cât puteam de des în vizită la ei.

-Hei! Cineva îmi bătea în geam. Iar ai rămas prinsă în amintiri? Mă ceartă Anny.

-Daca i ți spun cu cine m am întâlnit în supermarket ,nu o să crezi?

-Daca nu era Enrique Iglesias, nu mă interesează! Ea și obsesia ei pentru masculi.

-Max! Și mai avea puțin și lovea cu capul în ușă de la portbagaj, când  și-a ridicat privirea spre mine.

-Adica Max... Mă privea cu uimire.

-Da ! S a întors în oraș să petreacă sărbătorile. Și plec cu pungile spre restaurant.

- Și...ce a ți vorbit? O aud cum strigă în urma mea.

-Nimic! Avea companie.

-Simt cumva gelozie....Anny deja fugea cu sacoșele în brațe încercând să mă ajungă.

-Neata! Strig când intru în încăperea în care domnea, că în fiecare dimineață, mirosul de cafea.

- Neața! Îmi răspunde și Raul

-Hei! Nu mi-ai răspuns? Strigă Anny care intră ca un uragan în încăpere.

-Ce te face să crezi că m-am simțit în vre un fel?

- Dacă nu îmi spune și mie cineva de ce ființa asta care acum două minute se târa pe jos și striga să chem salvarea, acum țopăie și cred că mai are puțin și mă surzeste, sau nu mai beți nici o cafea azi!

-S a întâlnit cu Max.... Nici nu știam de ce Anny este așa de bucuroasă. Doar nu a pus Raul ceva în cafea...începeam să am dubii. Și nu mă mai doare burta, bestie ce ești...

Nu îi mai aud când intru în bucătărie, dar liniștea se sparge când năvălesc însetații de informații, dupa mine.

-Deci.... Am scăpat de Anny și începe Raul

-Nu s a întâmplat nimic. Ne-am salutat ca două persoane care se cunosc, mi a făcut cunoștință  cu...."mumia umblătoare" și roșesc la gândul ce mă amuză.... partenera lui.

- Adică are pe cineva? Anny nu se dă bătută ușor. Mă și întreb dece nu și-a făcut o cariera de detectiv, putea foarte bine să ajungă unul de succes.

-Doar este divorțat și singur! Sau credeați că stă cu  o cruce în mână și  strigă "Nu va apropiați. Partea feminină să se țină departe de mine!

Ii aud pe Raul și Anny cum chicotesc. Nu puteam să le spun că odată cu vederea lui, au început să se răscolească sentimente și amintiri ,nu tocmai plăcute.

Întrebările lor au continuat până seara. Chiar dacă unele erau doar aluzii, îmi puteam da seama că curiozitatea îi roade,iar eu aveam de gând să îi lămuresc

Era trecut de ora  14, când Ninna a venit de la școală. Intra târându și picioarele de parcă alergase tot drumul de la școală și până la restaurant.

-Lume nouă!

-Raul! Și ii sare în brațe.

Raul este foarte apropiat de Ninna, poate și pentru faptul că Ninna îi înțelegea cel mai bine orientarea lui sexuala. Nu ca eu a s avea ceva împotrivă, doar că nu mă implic așa de mult ca Ninna.

-Imi este așa de foame că a s putea începe cu barul și sfârși cu perdelele.

-Imediat! Și dispare în bucătărie în timp ce Ninna se așază la unu din mesele libere.

-Cum a fost azi! Merg lângă ea și o sărut pe frunte in timp ce ea cotrobăie prin geantă.

-Poftim! Și îmi întinde carnetul cu note.

Îl iau în mână și nu il deschid, îl așez pe masă punând o mână peste el.

-Nu te uiți?

Nici nu știam cum să îi spun Ninnei că Max a venit în oraș. Îmi era frică de reacția ei, nu îl mai văzuse de doi ani. Au mai vorbit la telefon, dar în ultimul an tot mai rar până când telefoanele au încetat. Nu mi a pus întrebări și nici eu nu am mai adus vorba despre el. Ninna știa povestea noastră , nu i am ascuns niciodată nimic. Însă sentimentele ei pentru Max, au venit din lipsa unui tată și divorțul nostru nu era tocmai ce i și dorea, dar a trecut