cap 7

156 14 0
                                    

După ce Max a închis ușa în urma lui, m-am îndreptat spre canapea. Lacrimile curgeau fără să l e pot controla, iar corpul îmi tremura de parcă căzusem într un lac înghețat și urmează să intru în hipotermie.

-Hei...! Ești bine?  Și se aseaza pe canapea lângă mine.

Ce puteam să ii spun? Știa ce simt pentru el, ceia ce Antony nu va afla vre o dată și chiar dacă va afla ,sigur nu îl va interesa.

-Ce a vrut de la tine?  Speram să nu mai întrebe nimic. Dar după cum îl știam, nu scăpam dacă nu îi ofeream un răspuns.

-Nimic! Sau așa cred, pentru sunt sigură că vrea să plătesc pentru ce s a întâmplat în trecut. Nu puteam să îi spun că mă sărutase, nici eu nu mai eram sigură că se întâmplase. Dar gustul lui în gura mea mă atenționa că trecuse pe acolo.

-Haide să te îmbraci, tremuri ca o gelatină. Îmi las privirea peste corpul meu infasurat în prosop, am și uita că nu aveam haine pe mine.

Mă prinde cu mâna de mijloc și mă ajută să mă ridic îndreptându ne spre scări. Mă lasă în camera mea și se îndreaptă spre ușă

-Te aștept jos!

Nu știam dacă sunt trează sau sunt prinsă în vre un coșmar din care nu mă pot trezi. Mă îndrept spre geam și trag draperiile pentru a lăsa lumina să învăluie camera.

Inima a început să bată atât de tare că eram sigură că o să fac infarct. Antony era în fața mașinii cu aceiași roșcată de aseară. El era rezemat de mașină cu fața spre mine, în timp ce roșcata era lipită de el . Nu știu dacă m a văzut,pentru că ochii îi erau în continuare ascunși de aceiași pereche de ochelari, dar s a antrenat într un sărut pasional cu tipa ce îi răspundea fără nici o jenă, atunci când mâna lui a coborât pe  fundul ei strângând puternic.

Îmi era silă de ceia ce vedeam, mă simțeam înjosită că mă lăsasem sărutată de el. Se trage din sărut și cu un zâmbet, la fel de victorios ca cel pe care îl văzusem câteva minute mai devreme, i si ridică capul spre dormitorul meu.

Am tras repede draperiile și m am blestemat pentru faptul că m am lăsat prinsă în capcană lui. Trebuie să îmi revin, Ninna nu trebuia să mă vadă așa, cel puțin până când pleca la Mathilda, iar acum mi se părea cea bună idee că i și petrecea vacanta acolo. Iar eu trebuia să nu îi arăt ca ma afectează tot ce ține de persoana lui, altfel riscam să sfârșesc mult mai rău decât ultima dată

După ce mă îmbrac cobor la parter unde știam că mă așteaptă Max. Mă gândeam că poate intervenise ceva și a fost nevoit să plece, așa nu mai era nevoie să îi dau explicații , dar nici o șansă. Max se plimba prin living , uitandu de la pozele înșirate pe mobilier. Probabil se întreba de ce nu mai sunt poze cu noi și el apare doar în fotografi alături de Ninna, iar asta se datora faptului că simțeam nevoia să îl scot de tot din viața mea.

-Se pare că m ai uitat repede? Spune fără să se întoarcă spre mine, în timp ce se uita la o poză cu mine și Ninna.

-Simțeam nevoia să mă desprind de tot,asa că am schimbat câteva dintre ele. Mi ai spus că ai ceva să îmi spui? Încerc să schimb subiectul.

Mă îndepărtez de scări și merg spre masa din living, fiind urmată de Max.

-Se pare că nu mai am ce să i ți spun , ai descoperit singură! Mă întorc uimită spre el.

Mă privea cu aceiași căldură, măcar el nu s a schimbat de-a lungul anilor.

-De unde știai? Chiar dacă nu sunt la curent cu tot ce este legat de el, mai urmăream articolele din ziarele ascunse de cei de la Tattoo și nu am văzut nimic de genul.

TattooUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum