Pășești speriată între nori
Tuşeşti incet , și îngheti apoi
Supărarea ta aduce fior de sloi
Până îngheață viaţa sub noroi
Pământul plin de puf își mângâie pădurea
Cu șuvoi de șoapte mute urlate aiurea
Natura fuge speriată când își vede stafia
O acoperă ninsoarea , o cuprinde amnezia
Vezi Luna cum plânge îngrozită de frig
Soarele în duel spre al albului câștig
Apa e speriată , preschimbată în murali
Ploaia amorţită schiţată in figuri de corali
Acum liniștea urlă și crapă în cioburi
Focul trosnește , afară doar cioturi
Fumul de fag și mirosul de pâine
Afară gerul speriat de lătrat de câine
Acum totul e alb. Puritatea morții
Bradul singur plânge în toiul nopții
Râul înghețat , oglindă pentru zei
Mi-e dor de April, de parfum de tei
