Urlă tobe-n teatre , strigă neîncetate
Plâng viori-n acorduri grave
Fug note muzicale , cad speriate
Dirijori voiajori se încurcă în spate
Strigă Luna , suspină-n fum negru
Consoane reci se ascund în vocală
Lumea îmi e coală , tușeste ceru' Sentimentele se îneacă în cerneală
Chitara se cutremură,cum trepidează!
Pendulierul întârziat ne aclamă
Vuietul de bucium cantecul il dictează
Fluierul timid,regele sălii se proclamă
Spectatori orbi degustă armonia
Sala răsună din toți plămânii
Se aude din Paris , la Medgidia
Tinerii își omagiază străbunii
Copacii se clatină în acorduri de vioară
Partituri plânse se înconjoară cu pene de chitară
Muzicienii zâmbind iau asupra lor toată vina
Vina bucuriei publicului aplecat,apoi cade cortina
