Incepe sa ploua , picuri reci cad ca strecuraţi
Copacii încep un vals al morţii , sunt foarte disperaţi
Privirea îmi palpaie și cordul îmi trepideaza
Fantoma zilei de mâine îmi încălzește orice seara
Gânduri calde se ascund intr-un corp rece
Strecurat in pardesiu ascult timpul cum trece
Eram asa debusolat , nu am simtit atata ura
Ca am dat inimi foc doar să mai simt căldură
Ochii pictati in negru incep sa lucească
Încep să simt ceva , cum fac să se oprească ?
Dar asta e …stau indiferent si accept
Mai nou,atașarea , a devenit defect
Un bătrân singuratic se oprește , se miră
Un tânăr singur și trist cum vise sublimă
Se apropie încet , și începe încet să scrie
Brusc îmi aud viața transpusă în poezie
Bătrânul pare atât de simplu , dupa vorbă,după port
Era înțelept , conștea totul in Luna și în stele uniform
Dar am ajuns să il cunosc , mă uitam ca la împărat
Cum un înțelept cărunt fricile le-a alungat
Era îmbrăcat simplu , vai , dar ce vocabular
Viz-a-vi de mine , el era in cer , eu pe trotuar
M-a intrebat de viitor , eu am tăcut confuz
Și încă țin să cred că știa ce-o să-i raspund
M-a sfătuit să țin de bine și să am iubire aproape
Căci de nu voi ajunge ce am în fața în această noapte
A avut doar războaie ,nu cu viața,ci cu el
A oftat obosit,trebuia să plece la El
L-am privit în ochi, nu avea vedere
Am apucat să ii strang mâna,la revedere
