Am clipit odată, și totul s-a prefăcut
În văi de stele și lumini
Un loc perfect, fără cuvinte, mut
Sub brațele unor pini,
Lacrimi argintii cădeau printre degete
și vântul îmi suflă pălăria
Într-un ochi de apă se scăldau fete
Și-n liniște-mi dispare isteria
Dar cerul se crăpă, și bezna domnii
Deschid ochii, totul dispăruse
În jurul meu mâinile-ți înlemnii
Ploaia de abea apăruse.
