Toamnă rece , cer senin , valuri de lumini în zare
Puncte albe s-oglindesc printre valuri calde-n în mare
Tu înoți prin univers și renaști in visele mele
Așa cum primăvara naște viață-n codru te naști tu, prințesă-n stele
Printre cuie de argint bătute-n bolta cerească
Eu văd viața și iar viața , și în moarte viață iară
Și prin gânduri curge cerul , plânge , ploaie de stele
Și în ochii mei îți vad stafia cum se plimbă printre iele
Și vad un Luceafăr tăcut , s-a înroșit cum îl admir
Și ii pictez chipul-n hârtie , ceasuri în loc de bir
Of , tu ești . Tu ești un Luceafăr , undeva pierdut
Dar oare spațiul veșnic chiar îți poate folosi ca scut ?
Dar vine lumina, și cu ea corvoada zilei
Luna-n mare se scufundă , dispare-n uitarea gliei
Seara-n cerul ce te-ascunde - în taina lui
Stau eu și cuget , oare ești a mea ? Oare ești a lui?
