Decebal și vechii daci
Au pus sămânța unui brad
Romanii l-au îngrijit
Turcii l-au mai și cioplit
Însă bradul nu mai moare
Viața lungă , moarte n-are
Și intr-o zi , un biet soldat
De vârf de brad s-a apucat
Și a stat așa țintit
Până vântul l-a snopit
Soarele l-a mai prajit
Ninsoarea l-a și calit
Ploile l-au și udat
Dar soldatul n-a plecat
Și alti soldați de firea lui
El , albastru , cer senin
Altu galben de aur plin
Și altul roșul, sânge pur
Și toți trei s-au prins de brad
Și niciodata nu l-au lăsat
Ş-au m-ai venit alții ca ei
Să nu stea singuri , doar ei trei
Și asa prin an si secol
Bradul stă , și în plin vuiet ,viscol
Aceleași trei culori le arata lumii
Albastru, galben, roșu , suntem noi
Românii
