Țin minte odată când am adormit ,
Pierdut în gânduri
Pe o bancă , în parc
Era totul așa de calm
Simțeam mirosul florilor proaspăt plantate
Auzeam cum copii se joacă
Cum bătea vântul în zmee
Cum se așterne pacea
.
Și , când am pășit în lumea viselor
Am rămas tăcut
Țin minte că , atunci cand am adormit
Am avut un vis
Mai bine spus , un coșmar
Sau un ,, Vis real ,,
Spun asta fiindca atunci când
Pleoapele s-au îmbrățișat și s-au acoperit cu gene
Au lăcrimat încet cu rouă de pe petalele unui crin ofilit
Am simtit fiori reci cum
Îmi alunecau pe stâlpul spatelui
Mai țin minte că , atunci când am adormit
Am avut un vis
Stăteam tăcut intru-un salon
Bând alcool și fumand țigări ieftine
Ucigand scrumul intr-o vază veche
Și că totul era asa...simplu
Era trist
Oamenii erau plictisiți
Mesele scorojite de trecerea timpului
Abea dacă mai puteau tine un pahar jumătate gol și o scrumieră
Și mai țin minte că am ieșit
Și m-am plimbat în parc
Am auzit barfele adulților
Cum se certau doi oameni în trafic
Am auzit cum o piatră călătoare a spart un geam
Era totul prea agitat
Prea...viu , dar nu in sensul bun
Ba chiar am întrebat un porumbel
,,-Cum poți rezista in lumea asta ? ,,
Iar el a spus :
,,-Simplu , plec,,
Apoi s-a facut nevăzut intre traficul norirol
Am rămas stupefiat de ce vedeam în jur
Și am inceput să plâng
privindu-ma în oglinda lacului
Când am vazut ca mai e cineva
Cineva ce ma privea
Și statea in spatele meu
.
.
.
Erai tu
M-ai luat de mână
Și brusc am simțit pacea
Te-am privit și era totul așa frumos
...aveai flori in păr.
