Merg pe un drum vechi, în Toamnă
Și gardul vechi și ruginiu,atârnă
Cum o frunză obosită zboară udă
Doar să-mi fugă din cale,să se ascundă
Și plouă cu roze, și am vedenii
Păşesc pe roze, și pășesc pe oameni
Căci în ceața udă în care e - nimeni
Te vad, fugind, ca o umbră.
Dar dispari incet, te topești in zare
Ca și Soarele-n tarziu, în mare
Oare e de la dor ? Or de la ploaie?
Sau tu chiar m-ai vizitat ? Oare?
