Scrum de suflete uitate se așterne peste nămeți
Peste umbra mea și peste răul ce-mi scufundă trecutu-n-ngheț
Dar oare așa de frig ti-a fost, de ți-au înghețat lacrimile?
Și acum să ningă puhoi, să ascundă dorul meu și casele
Stau, pierdut în alb, și văd cum te ascunzi prin nori
Văd cum mă privești încet, tu mă vezi incet cum mor
Căci îmi e frig prin sloiuri de lacrimi căzute
De la așteptat printre statui, de la visat saruturi mute
Dar rece aici îmi e doar sufletul de dor,
Te-am văzut în trandafiri, te-am desenat pe un nor
Te-am văzut în Vară, te-am scris pe hârtie
Dar îți simt lacrimiile în ploaia caldă de Aprilie.
