Ai renăscută din friguri , hainele ţi-s răsfirate
Clipești încet domol,fluturi răsar din pleoape
Privești atentă-n lacuri să îți admiri obrajii infloriti
Cuiele de nea ce tineau ghioceii rastigniti
S-au prefacut in roua cand suflarea ti-au simtit
Rochia ti-e verzuie , ai buza dulce-amăruie
Ai ochii intre stele și suflarea-n flori de mure
Privirea arzătoare sclipeşte în raze de Soare
Vocea ta sublimă se ascunde-n greieri prin noapte
Sărutarea ta m-alină când șoptești tăcută-n astre
Ai rochia pătată , buza ti-e uscată
Ochii pierduți în ploaie suflarea aproape moartă
Privirea rătăcită prin munți de vii în valuri
Vocea răgușită șuieră pe întreg meleagul
Sărutarea grăbită între brazi și fruza-i pragul
Acum tușești bolnavă , nici nu mai porţi haină
Nu deschizi ochii goi , fulgi de nea cad din pleoape
Viaţa ţi-e trecută , obrajii ți-s palizi , vântul îi afină
Lacrima ți-e noroi , ai corpul rece sloi fie zi , fie noapte
O ultimă sărutare , eu plec , mă duc departe
