Auzi clepsidra ? Plânge singură în tăcere
Mă simpt pe dune de nisip , în plină cădere
Îmi arunc mâna-n văzduhul ce mă respinge-n simțire
Sunt singur în cimitirul timpului , m-înec în amagire
Privesc pierdut prin sticla ce îmi ține loc de cavou
Văd poze tinere ce țipă fără ecou
Dar stai , în întuneric , văd o șoaptă de lumină
Inchid ochii și dispar , și văd de-an-tregul acea clepsidra
Și o văd ca pe o carte , in care îmi sunt istorii
Văd un râu curgând , vad uitate memorii
Te vad cum mă vezi dispărând în nor de praf
Acum contopit cu lumea ce mă va Intemnița un veac
Dar oare asta să fie ? Viața unui poet voiajor
Ca un prim sărut în ploaie , lipsit de orice fior
Dar hai ca toți să auzim înainte să murim
Un râset de copil , și țipătul lui Grimm
