Ei se iubeau, dar erau mereu departe
El ardea de dorul ei, ea albea de singurătate
Ei se atingeau prea rar, deși trăiau de mână
El o cuprindea în somn, ea spunea că o sugrumă
Lor nu le plăcea ploaia de Toamnă tarzie
Visau apusuri de Mai, intr-o Decembrie hazlie
Ei ardeau de iubire,și au ars până s-au stins
Bine,cel puțin ea , căci el abea s-a aprins
Lui ii plăcea lumina , ea se ascundea prin umbre
Ei îi plăcea ninsoare, el încerca s-o uite
El o privea mereu , ea se prefăcea că nu-l vede
Ea i-ar fii spus mereu , el stătea în secrete
Ei se despărțeau des , și se vedeau așa de rar
Dar se iubeau mereu , fie singuri sau cu celălalt
El lucea mereu, ea era doar o frumoasă oglindă
Ei se așteptau mereu, să se îmbrățișeze în eclipsă
