Ordinul

Capitolul 5 - Legautri distruse

     Inca eram debusolat. De cat timp ma aflam acolo? Cat timp dormisem? Dar intrebarea care chiar ma apasa era: mai sunt sau nu in viata? Ah, ce n-as fi dat sa fiu mai atent cu acel Alex. Nu, nu asta este problema mea acum. Trebuie sa stiu cum de este in viata, sa aflu cum. Eram cat se poate de sigur ca murise in acel accident de la fabrica.

     In timp ce imi puneam toate aceste intrebari si alte cateva zeci mi-am schimbat pantalonii cu cei dati de Leon(care intr-adevar erau mai usori si mai silentiosi din punctul meu de vedere) si eram gata sa plec. Atunci, coincidenta naibii, a intrat bunicul in camera respectiva.

- Deja pleci nepoate? m-a intrebat el.

     Ca un las, nici nu am vrut sa-l privesc in ochi la inceput, dar poate ca nu visam. poate ca totul era adevarat. Poate ca totul asa trebuia sa se intample.

- Da-te din fata mea. Nu avem ce discuta.

- Dante... mi-a spus el, incercand sa-si tina calmul.

     Era imposibil. Eram doua firi furtunoase, ca doua grenade ce se ciocnesc si explodeaza simultan.

- Da-te am spus!! insistam eu.

- Nu fi prost Dante. Esti slabit. Ai putea fi ucis foarte usor, se rastea la mine. Deja cele doua bombe se declansasera.

- Nu sunt prost. Te-ai intors dupa atatia ani in care te-am crezut mort, exact dupa moartea tatei. Daca tu esti cartita? Daca tu esti cel care mi-a trimis la moarte?

     O spusesem deja. Aproape ca-mi dadusera lacrimile cand am pomenit de tata, dar... Nu. Nu mai era cale de intoarcere, iar el mi-a tras o palma peste ochi.

- Ai grija ce spui tinere. Asa cum ti-a fost tie un tata, asa mi-a fost si mie un fiu.

     In secunda urmatoare, vrand sa iasa a intrat Elisse. Cred ca a ascultat la usa toata discutia noastra, dar fara sa arate.

- Darius, s-a intamplat ceva? a intrebat ea usor surprinsa.

- Nu. Dante tocmai pleca, i-a raspuns ei. Du-te... iar primul membru al Organizatiei sa te ucida, mi-a spus mie cu o oarecare durere in glas.

     I-am vazut durerea, si parca am simtit-o patrunzandu-ma pana in maduva oaselor. De ce? De ce tocmai acum? Si de ce tocmai el?

- Dante, de ce nu vorbesti cu mine? m-a intrebat Elisse. De ce te feresti? Ne cunoastem de cand eram mici. Stii ce...

- Nu Elisse, i-am taiat-o eu. Nu si tu te rog.

     Am plecat fara sa mai privesc in spate, fara sa-mi pese unde ma duc si peste cine dau. Eram prea abatut. Toate astea se intampla atat de repede. Si sunt atat de multe. Moartea tatei, intoarcerea lui Darius, usoara respingere a lui Leon. Si mai sunt si acele "recrutari" ale Organizatiei Abstergo. Nu. Ceva nu este in regula. Gandeste Dante, gandeste. Ce si cum sa fac? Haide Dante, gandeste.