Ordinul

Capitolul 14.4 - Bun venit acasa

     Prima data mi-am revenit pentru cateva secunde. Am simtit o durere puternica de cap si eram ametit. Am vazut doar aburul pe care il scoteam pe nas. Ba nu, mint, am simtit si frigul care parca imi ardea pielea, iar zgomotul de motor care se auzea era clar ca era cel al unui camion. Cred ca eram intr-un container atunci. Dupa cum vajaia vantul banuiesc sa fi fost pe langa vreo prapastie. Pana sa apuc sa zic ceva am lesinat la loc.

     Imi amintesc ca ce-a dea doua oara cand mi-am revenit eram legat la ochi si nu puteam vedea nimic. Era o legatura de panza care imi acoperea ochii. In jurul meu banuiesc sa fi fost cel putin 4 oameni, dintre care doi erau cu siguranta garzi personale. La un moment dat am auzit doua voci apropiindu-se de mine.

- De ce sa il lasam in viata? Chiar crezi ca ne va ajuta cu ceva aici? a spus unul din ei, care dupa vocea sa aspra parea sa aibe in jur de 45-50 de ani. Gandeste-te foarte bine, pentru ca daca va scapa de acolo in viata vom fi terminati.

- Asculta-ma putin Omar. Baiatul asta ar putea fi cel Ales. Imagineaza-ti cum ar fi sa ne ajute sa restabilim Ordinul. Uita-te la el ce fel arata!! Sunt sigur ca pe cat arata el de slab nu este chiar asa. Am auzit ca a omorat cel putin doua duzine din gardienii nostri trimisi sa il aduca.

     Cel de-al doilea semana la voce cu cineva cunoscut. Aceeasi voce o mai auzisem cu multi ani in urma, pe cand eram un copil foarte mic, iar atunci se certa cu tata. Daca durerea mea de cap m-ar lasa poate ca mi-as da seama cine este.

- Omar, continuase cunoscutul, i-ai vazut tatuajele si cicatricile? l-a intrebat in timp ce am simtit cum imi taia cu o lama bucata de tricou ce imi mai ramase-se. Apoi, i-am simtit mana care ii era acoperita de o manusa. Asa era. Si cand il auzim atunci certandu-se cu tata avea o manusa alba.

- Asculta-ma bine, copilul asta e mai mult decat un simplu asasin. Poate ca e chiar mai mult decat un om. Acea brutalitate amestecata cu calm cand ucide nu le-a mai avut decat un singur Maestru inainte.

     Nu imi dadeam seama la care alt maestru facea referire, dar la un moment dat am simtit o picatura foarte rece de apa atingandu-mi spatele si am tremurat. Pentru ca nu-si da seama ca m-am trezit am incercat sa-mi relaxez toti muschii.

- S-a trezit? a intrebat Omar.

- Nu cred. Doarme de mai bine de 60 de ore. L-am tinut sedat incontinuu, pentru a nu ne face probleme.

     Dupa ce a spus acestea am reinceput sa-mi simt corpul. Pana atunci nu realizasem ca aveam mainile si picioarele legate corpul meu formand un X. Foarte rapid incepusem sa simt frigul, iar simturile mele incet incet imi reveneau. Imi simteam degetele ce mi-a permis sa pipai lanturile cu care eram legat. Erau vechi, ruginite, dar totusi foarte rezistente.

- Omar, cred ca ar trebui sa-i uram tanarului Dante un "Buna dimineata si bun venit in vechiul sediu al Ordinului!!" a spus cel cunoscut.

- Poftim? S-a trezit? a intrebat Omar foarte uimit.

     Am auzit cum cele doua garzi se apropiau de mine si incercam sa imi controlez tremuratul cauzat de frig. Am inceput sa-mi controlez pulsul si respiratia, astfel incat sa nu mai tremur, desi imi era mult prea frig. La un moment dat am simtit cum un pistol mi-a fost pus in ceafa. Asta mi-a permis sa-i aud respiratia grea, bolnavicioasa, desi tot nu reuseam sa-mi dau seama cine e. Am intuit sa fie un om in ju de vreo 50 de ani si el, destul de masiv. Era stangaci deoarece teava pistolului era usor mai apasata in stanga.

- Mai intai ti se vor da drumul la picioare pentru a putea merge, apoi iti vor fi dezlegate mainile si legate la spate, pentru a ne putea urma, mi-a spus Omar astfel dandu-mi seama ca el se afla in fata mea.

- Unde ma aflu? am intrebat eu grav, incercand sa-mi dreg usor vocea. Am nevoie de apa.

     Am simtit cum un fel de pai imi atingea buzele astfel incat ei se asigurau ca nu faceam vreo miscare gresita.

- Apropo, Dante, a continuat acel Omar. La cel mai mic gest al tau care ni s-ar putea parea amenintator iti vom zbura creierii pe peretii de aici, dar ar fi pacat, nu crezi?

     Spunand acestea am reusit sa ma pun pe picioare din prima incercare, apoi mainile mi-au fost eliberate. Nu am apucat decat putin sa-mi frec incheieturile sa simt ca eram foarte ranit inainte sa fiu ajutat sa ma imbrac cu un palton gros. Pantalonii imi erau rupti in cateva locuri, iar cizmele imi erau aceleasi. Dupa ce m-am imbracat cu acel palton mainile mi-au fost legate la spate. Cele doua garzi m-au ajutat sa merg, acum amenintarea nefiind in dreptul capului ci la coaste din ambele parti.

- Este de ajuns. Opriti-va acolo cu el baieti a spus vocea cunoscuta. Ii puteti da jos legatura.

     Dupa ce mi-au dat jos legatura am vazut ca eram la o iesire in partea dreapta a scarilor. Cele doua garzi au avut incredere eliberandu-ma din stransoarea lor. Cand am iesit din acel tunel am realizat ca eram intr-o sala nu foarte lata, dar foarte inalta. In fata era o iesire prin care fulgii de nea parca razboindu-se intrau, iar in spatele meu erau scarile care dupa o duzina de drepte continua in laterale. La capatul primei duzini de trepte mai era o iesire. Am continuat sa merg in fata, spre prima iesire pe care am observat-o. Imi era frica de ceea ce aveam sa vad, dar am avut incredere in instinctul meu care imi spunea: "Continua Dante!!". Dupa ce am trecut de pragul acelei iesiri am realizat ca eram in interiorul unei curti imense. In stanga mea era un zid natural, din stanca, iar in dreapta mea un zid construit de mana omului. Privind in jos am vazut emblema Ordinului care era destul de mare. Realizand unde sunt am intors capul, iar pentru prima data am realizat unde ma aflam si cine era acea persoana cunoscuta.

- Bine ai venit acasa Dante!! mi-a spus el.

- Asta... Asta e legendara cetate a Ordinului? Cea pe care Elisse si-a dorit intotdeauna sa o vada? am intrebat aproape fara glas dupa ce l-am vazut.

- Da, Dante. Asta este cetatea Masyaf.

- Ce caut eu aici? am intrebat eu.

- Am hotarat sa te ucid aici Dante, astfel sperand ca macar acum Elisse poate vedea Masyaful si moartea ta. Aici iti vei gasi sfarsitul Dante, pentru ca nu ai fost in stare sa imi protejezi fiica.