Ordinul

Capitolul 11 - Prieten sau dusman

     Inca nu-i venea sa creada ca reusisem sa-l pun la pamant cu atata viteza. Nici macar mie nu-mi venea sa cred. Eram atat de socat de ceea ce reusisem sa fac incat nu am simtit ca cineva ne urmarea. Bunicul observase de mult, si deja ma intrebam daca asta m-a ajutat sa-l pun la pamant atat de repede si de usor. I-am intins mana sa-l ajut sa se ridice.

- Haide sus bunicule, abia m-am incalzit.

     Cand a ajuns in picioare s-a apropiat usor de mine facandu-mi semn cu ochiul. Mi-a pus mana dreapta pe umarul stang si mi-a soptit ceva in urechea opusa.

- Sunt mandru de tine Dante. Ai crescut un baiat frumos si puternic. Doar ca, ar trebui sa fii mai atent data viitoare.

     Data viitoare? Nu intelegeam ce vroia sa spuna. Era vreo ghicitoare de-a lui sau pur si simplu... Apoi am realizat. In momentul in care i-am pus piedica cu piciorul stang, m-a atins cu degetele de noroi intr-unul din punctele vitale. Daca aceea ar fi fost o lovitura de cutit sau de lama* acum as fi pierdut atat de mult sange incat as fi fost inconstient, sau mai grav, mort.

- Namir. Ce mare te-ai facut. Iesi afara. Nu mai esti copilul ala silentios pe care il stiam. Ce mai faci?

     In secunda urmatoare am inteles ca defapt bunicul facuse referire si la acest Namir, dar si la neatentia protectiei mele. Totul avea sens, dar cine era el?

- Imi pare rau Darius. Am jurat sa extermin toti asasinii retrasi.

     Ce? Stai, asta nu avea sens. De ce l-ar ucide pe bunicul. El nu este tot un asasin retras, acest Namir? Asta inseamna ca nu stie ca si eu sunt un...

- Namir, stiai ca am scapat, i-a spus bunicul, neapucand eu sa-mi duc gandul pana la capat.

- Victor m-a convocat. Mi-a spus ca esti de partea organizatiei acum. Mi-a spus ca tu esti cartita, cel care i-a inscenat moartea lui Felix.

     Poftim? Nu are sens. Cine este acest Victor? Trebuia sa ma calmez, si asta am si facut, dar nu am rezistat fara sa intreb.

- Darius, cine e asta? l-am intrebat eu enervat de situatie.

- Namir e numele meu baiete, dar al tau? mi-a raspuns pe acelasi tot rece cu care a purtat toata conversatia.

- Da...

     Nu am apucat sa-mi spun numele, pentru ca bunicul mi-o luase inainte cu un nume fals. De ce? Ce urmarea defapt acest Namir?

- Darko**. Asa ii spune toate lumea, nu nepoate?

- Mda... i-am raspuns eu incercand sa-mi ascund frica ce mi se infiltrase in corp.

- Darius, pregateste-te, a spus Namir luand o pozitie de lupta.

- Trezeste-te Namir!! Victor nu mai este de-al nostru. Nici nu cred ca a fost vreodata un membru cu adevarat. Inca il mai crezi? incerca bunicul sa-i explice urland cu disperare.

- Victor mi-a fost cel mai bun prieten cand nu mai aveam pe nimeni. De ce te-as crede? Poti sa-mi dovedesti?

     Cred ca acum bunicul nu mai avea de ales decat sa-l demaste pe acest Victor. Si totusi, eu inca nu aveam incredere in Namir. Ceva nu era in regula cu el. Parca a vrut sa se faca observat, iar bunicul stia asta. Am dat afirmativ din cap in speranta ca bunicul va rezolva misterul lui Namir. Ne era prieten sau dusman?

    Dupa ce am strans tot ce aveam acolo, Elisse m-a sunat. Plangea. Dar de ce? Ce era in neregula cu ea? Am lasat-o sa se linisteasca, iar cand s-a calmat m-a sunat iar, fara sa-mi dea prea multe detalii. Pur si simplu, mi-a spus ca vrea sa ne intalnim. Speriat ca cine stie ce se intamplase am incercat sa ajung intr-un suflet la ea, dar ceea ce a urmat a fost foarte neasteptat.

- Elisse, e totul bine? am intrebat-o eu rasufland greu si speriat.

- Ti se pare ca sunt bine Dante? mi-a raspuns tipand la mine.

- Hei, nu mai plange… Spune-mi ce s-a intamplat… i-am spus incercand sa o iau in brate sa se calmeze.

- Ia mana de pe mine!! mi-a spus.

- Elisse, te rog, spune-mi ce s-a intamplat. Poate te pot ajuta.

- Nu poti. Nu ai cum sa ma ajuti. Iar cand ai putut nu ai facut-o.

     Cu aceasta replica deja ma bagase in ceata total. Nu mai intelegeam nimic.

- Lumineaza-ma te rog si pe mine. Nu inteleg jocul asta al tau.

- Tie ti se pare totul un joc, nu? Tu crezi ca noi suntem niste pioni, am dreptate?

- Partial, i-am raspuns rece.

- De ce te prefaci ca nu stii despre ce e vorba? mi-a spus inghitindu-si lacrimile.

- Pentru ca asta imi doresc. Sa nu stiu despre ce e vorba.

     Desi eram total ranit de ceea ce imi spusese Elisse, nu puteam nega faptul ca o tratasem groaznic de la moartea tatei, desi ea imi fusese tot timpul alaturi.

- Mincinosule!! Spune!! Cine te-a trimis? Darius? Daria? Zi-mi!! 

     In timp ce tipa la mine a incercat sa ma loveasca, dar i-am prins mana privind-o in ochi.

- Elisse!! Trezeste-te!! urlam la ea incercand sa o trezesc la realitate. Nu m-a trimis nimeni. Eu am venit. Am auzit discutia dintre cei doi. Nu am inteles despre ce e vorba, dar…

- Dante. Ordinul… Ei mi-au ucis parintii… Si mi-au luat sora mai mica de langa mine… mi-a spus in timp ce a bufnit-o plansul.

 - Tu… Tu ai o sora?

     Eram de-a dreptul socat. Efectiv, nu stiam ce sa mai spun.

- Da, eu am o sora, mi-a spus plangand in hohote.

* lama - Face referire la lamele ascunse ale asasinilor

** Darko - N.Tr. Macedoneana „Dar”