Epilog

231 14 0
                                    

- Deci care va sa zica, tu esti Dante? a intrebat o voce necunoscuta si usor pitigaiata.

     Pana sa apuc sa raspund am simtit o arsura in dreptul pieptului si cum sangele incepuse usor sa tasneasca. Nu apucasem sa il vad, nu apucasem sa ma feresc. Luasem un glont din plin. Am cazut pe jos, dar cred ca totul era pe sfarsite deja. Totul se petrecea atat de lent in jurul meu. Atata praf, atata agitatie. Am incercat ca o strig pe Elisse, dar nu am reusit. Am incercat sa ma misc, dar era imposibil.

     Am vazut o lumina cam puternica, care devenea din ce in ce puternica. Am auzit strigandu-ma pe nume o femeie, apoi un barbat. Era vocea mamei si a tatalui meu. Nu puteam deschide gura.

- Mama? Tata? am incercat eu sa spun. Dar nu puteam sa fac asta.

- Nu e inca timpul, fiule, mi-a zis tata.

     Pana sa apuc sa ii raspund, deja disparuse. Apoi am realizat. Eram mort.

OrdinulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum