Ordinul

Capitolul 7 - Ucide sau vei fi ucis

     Pana la Alex sunt cam 50 de metri. Panta este foarte abrupta si sunt cam 5 stanci periculase. M-as putea agata de ele si sa ma propulsez, dar totusi e riscant. Leon e la un metru si jumatate in spate, pe diagonala, iar Alice la 15 metri drepata. Inca ma intreb cum de nu am simtit-o. Ea nu este inarmata, iar Leon are un cutit cred. Alex nu pare sa aiba vreo arma la el, deci cu acel cutit al lui Leon l-as putea ucide de la distanta. Ma uit la Leon apoi la centura lui. Cred ca sa prins, pentru ca a dat aprobator din cap. Se va intampla cam asa: cand il strig pe Leon imi va arunca cutitul, dupa care o voi lua la fuga. Ma voi ajuta de mana stanga, care imi va ramane libera sa ma propulsez dupa ce ating ce-a de-a doua stanca. Apoi voi arunca cu acea pietricica pe care intamplator am gasit-o in buzunar pentru a-l fenta pe Alex, dupa care va urma cutitul in inima.

     Exact cand muschii mi s-au incordat pentru primul gest, o aud pe Elisse strigand.

- Auzi, Alex, nu?

- Da, raspunde sec acesta.

- Fa-te ca dispari.

- Esti sigura? il intreaba la fel de sec.

- Chiar vrei sa mori aici? Asa?

     Nu a trebuit sa-i mai zica odata pentru ca Alex si-a intors spatele si a plecat. Parca prea usor. Parca totul fusese regizat. Ceva nu mirosea bine. In secunda urmatoare privirele mele si ale lui Leon s-au intalnit, apoi amandoi am atintit-o pe Elisse care nu a vrut sa ne zica nimic, dand din umeri facand pe nestiutoarea. Nici unul din noi nu a zis nimic pana nu am iesit de pe cararea aceea, apoi Leon s-a dus prin alta parte, ca sa nu fim vazuti impreuna. Ramasesem doar eu si Elisse. Mergeam in acelasi pas, cand brusc m-am oprit. Pana sa-si dea seama, apucase sa mai faca cam doi pasi in fata.

- E totul bine Dante? m-a intrebat ea nebanuitoare.

- Nu Elisse, nu este.

     Incepusem o discutie de care, inclusiv mie imi era frica. Dar nu aveam de gand sa dau inapoi.

- Vrei sa vorbim despre ceea ce s-a intamplat acasa? m-a intrebat ea calma, incercand sa ma citeasca din ochi.

- Vreau sa vorbim, dar nu despre ceea ce s-a intamplat acasa Elisse, ci despre ceea ce s-a intamplat acum, aici.

- Foarte bine. Ce vrei sa stii? De ce eram aici sau cum de stiam ce vei fi aici? Daca am tras cu urechea la ceea ce ai vorbit cu Leon? Daca am venit dupa tine pentru ca tin la tine? Asta vrei sa ma intebi? Sau vrei sa stii de unde ma stia Alex? Asta vrei sa stii Dante? m-a intrebat ea tipand la mine, cu lacrimi in ochi.

     Am inghitit in sec in clipa aceea. Avea dreptate. Eu am evitat-o pe ea, incercand sa nu o incarc cu problemele mele.

- Elisse, eu...

- Tu ce Dante? Tu ce? mi-a taiat ea replica scurt. Tu ce crezi? Ca esti din stana? Ca le poti face fata la toate.

- Da, i-am raspuns eu lasand privirea in jos, cautand orice altceva in afara de privirea ei. Cred ca tu ma minti.

- Poftim, a sarit ea la mine. Crezi ca te mint Dante?

- Nu cred. Sunt sigur. Elisse, stii de ce am venit aici? Cand am implinit 12 ani, o varsta la care incepeam sa inteleg mersul lucrurilor tata m-a adus aici. La buza apei, era un om pe mana caruia statea un soim. De piciorul acestuia era legat un mesaj. Omul acela era ca si tata, un asasin. Dupa ce a citit mesajul, si-a dat gluga in jos, a privit cerul, s-a asezat in genunchi, si-a scos cutitul si s-a injunghiat in inima.

- Ce scria pe acel biletel?

- Asta l-am intrebat si eu pe tata. Initial nu a vrut sa-mi zica. Mi-a spus ca acel om esuase in a-l ucide pe unul din capii mafiei din Italia. Misiunea fusese o cursa. Din 6 oameni, el fusese singurul care scapase cu viata, fiind nevoit sa-si lasa in urma propria fiica de 18 ani, care tocmai ce se alaturase Ordinului si insistase sa i se alature lui in misiune. Cineva a tradat echipa, descoperindu-i, iar unde fusese capul mafiei erau doar oameni ai legii, tragand in ei. Au fost coplesiti numeric. Dupa ce mi-a spus asta tata, am alergat la acel om, plangand, strigand sa se trezeasca ca il voi ajuta. Bine-nteles ca tata nu a venit dupa mine, ci a plecat, lasandu-ma singur. Dupa cateva minute in care am plans si am tipat, o masina neagra a Ordinului a venit sa ia cadavrul. Inainte sa il ridice am luat biletelul in mana si l-am citit.

- Dante, de ce imi spui asta?

- Pentru ca nu vreau sa patesti la fel.

- Ce scria pe bilet Dante? m-a intrebat ea speriata.

- "Ucide sau vei fi ucis."