Cred ca pana acum am scris destul si am nevoie de o pauza. Deja cunosteam camera asta pe derost. Garzile se schimba la interval de 8 ore, si au fetele acoperite. Am incercat sa mai scot o vorba de la ei, dar fara vreun rezultat. Ma pazesc de ceva, sau cineva. Cand mi-a fost servita mancarea am primit doar tacamuri de plastic, inclusiv farfuriile, ceea ce inseamna ca stiu de ce sunt capabil. Oricum ar fi, sunt sigur ca sunt in una din cladirile Ordinului.
- Stiu ca nu ma bagati in seama, dar imi dati voie sa ies in gradina? am intrebat eu cautand geamul care abia acum constatasem ca nu exista.
- A doua pe dreapta, cobori cu liftul la parter si vei da direct in gradina, mi-a spus unul din cei doi paznici in timp ce introducea un cod astfel permitandu-mi sa ies.
Nu am mai stat pe ganduri. Mi-am tras pe mine o pereche de pantaloni, mi-am luat bocancii si un halat pe mine. Inca ma durea capul de la lovitura din camion, dar cu siguranta nu era la fel ca in primele zile. M-au vizitat vreo cinci doctori de la "internare" dar nici unul nu mi-a zis nimic. Veneau, ma consultau si plecau.
Pe hol am trecut pe langa doua camere la fel de inchise ca si a mea, iar din una am auzit zgomot de lovituri si gemete de durere. Ori era o camera de tortura, ori un alt pacient a facut ceva necugetat. Dupa ce am ajuns la lift am coborat in gradina. Un spatiu destul de larg, dar inchis de un gard electric inalt de vreo 2 metri. Chiar si daca imi doream nu aveam sanse sa evadez. M-am deplasat lent, dar cu grija catre o banca asezata la umbra. Deja observasem doua camere de filmat plasate strategic in copaci, si totusi ceva nu era in regula. Era o liniste mormantala si doar fosnetul frunzelor in vant se auzea. Mi-am ridicat coatele la nivelul spatarului bancii si mi le-am sprijinit acolo in timp ce am inchis ochii. Dupa cateva minute o voce feminina cunoscuta m-a trezit din visare.
- Se poate? m-a intrebat ea.
Inalta de 1 metru 80, satena cu ochi verzi mi-a zambit. Din pacate era in viata.
- Ce mai faci Dante? mi-a spus ea calma.
- Mama? Esti in viata?
Eram inca socat. Nu o mai vazusem de foarte mult timp. Cred ca trecusera mai bine de zece ani de cand o dadusem disparuta. O misiune in Italia, doua saptamani terbuia sa dureze, dar nu s-a mai intors acasa niciodata. Dupa un an si ceva am fost instiintati ca trupul ei avea sa fie repatriat pentru inmormantare. Acum era in fata ochilor mei. Nu credeam ca se va intampla asta vreodata.
- Nu... Nu se poate!! Esti moarta!! am urlat la ea. E un cosmar, medicamentele isi fac efectul. Sa vina cineva sa ma ia de aici!! Ajutor!! Ma sufoc!!
Incepuse sa ma comport ca un nebun. S-a dat doi pasi in spate ca precautie apoi si-a sters o lacrima. Am vazut-o dar pana sa apuc sa o strang de gat am fost tranchilizat. M-am trezit doua ore mai tarziu cu ea in camera unde eram internat, dar de data asta eram legat de pat.
- Acum putem sa vorbim ca doi oameni maturi Dante? m-a intrebat ea.
- Nu iti este rusine? Tata a murit cu regretul ca nu a plecat in misiune cu tine cum fusese vorba doar pentru a avea grija de mine. Bunicul Darius a murit cu regretul ca nu te-a putut salva. Acum ai tupeul sa imi apari in fata ochilor si sa ma intrebi ce mai fac. Iti jur ca atunci cand voi scapa din hamurile astea am sa te ucid.
Aveam ochii rosii de furie si venele imi erau la vedere. Unul din hamuri se slabise ceea ce mi-a permis sa scap cu o mana si sa mi-o indrept spre gatul ei cand mi-a pus pistolul in dreptul fruntii.
- Ai de gand sa ma asculti sau iti zbor creierii? m-a intrebat cu vocea ei rece si veninoasa.
- Ce te opreste? am intrebat-o cu vocea-mi tremuranda.
- Faptul ca acum esti un Mentor si faptul ca tu stii care este marele Secret.
- Daca sperati sa impartasesc asta cu voi, tin sa va anunt ca va inselati.
- Dante, tu nu realizezi ce faci?
Ii cunosteam tonul vocii. Era acelasi pe care il folosea cand eram mic sa ma faca sa nu "calc stramb". Aceeasi voce cu care ma manipula. Doar ca de data asta nu ii mai mergea.
- Las-o balta cu vocea ta mieroasa Angela.
Cand i-am spus pe nume m-a pocnit de fata cu cei doi gardieni de la usa care pareau agitati si tot spuneau ceva in casca.
- Inca sunt mama ta, mi-a spus mustrandu-ma.
- Mama mea a murti acum mai bine de 10 ani, i-am soptit cu lacrimi in ochi.
Nu aveam de gand sa colaborez, indiferent despre ce era vorba si stia. Dar cu toate astea incerca sa ma convinga. Nu stiam despre ce era vorba dar Secretul trebuia sa ramana ascuns indiferent de situatie. Daca ar fi picat in mainile cui nu trebuie, lumea noastra inclusiv Terra si-ar fi putu gasi sfarsitul.
- Elibereaza-ma acum!! i-am spus mamei.
- Dar...
- ACUM!! am urlat in timp ce am tras de marginea patului rastunandu-l lateral astfel protejand-o de explozie. Templierii sunt aici!!
CITEȘTI
Ordinul
AdventureRăzbunare. Asta își dorește Dante, un tânăr de 17 ani al cărui tată a fost asasinat. Orbit de dorința de răzbunare, el pornește într-o cruciadă împotriva Organizației Abstergo, care se dovedesc a fi vinovații, dar totul se complică atunci când bunic...
