Aceasta nu este o carte despre religie.Aici pur si simplu va voi povesti cate putin din experientele mele cu Dumnezeu(daca as povesti tot ce experimentez in fiecare zi in calatoria mea spirituala alaturi de El ,mi-ar lua toata viata sa scriu aceasta...
Dar toată chestia asta nu a durat mult. Am găsit un site unde zicea nişte lucruri interesante despre ortodoxie şi ereziile ei. Şi am găsit chestii interesante despre ortodoxie (scria şi despre alte religii, dar nu mai ţin minte exact ce). Mă făcuse să înţeleg, şi asta era bine. Dar am găsit de asemenea ceva ce spunea că Iisus nu ar fi Dumnezeu şi că ar fi fost doar un profet. Şi spre ruşinea mea, am început să cred ce spunea site-ul acela despre Iisus. Am spus chiar şi o rugăciune în care Îi mărturiseam Tatălui că îmi pare rău pentru că am crezut că Iisus e Dumnezeu. Căzusem în plasa celui rău. Dar asta a fost cu un scop. Pentru că eram atât de confuză despre tot (Nu simţisem nimic bun spunând acea rugaciune. Ceva îmi zicea că era greşit). În sfârşit I-am cerut Lui Iisus ajutorul. În sfârşit, cred că aştepta demult să vin la El :)) . Îmi amintesc perfect. I-am cerut din tot sufletul " Doamne, arată-mi adevărul" şi în mintea mea a venit versetul " Eu sunt Calea,Adevărul şi Viaţa". Era chiar El cel care îmi spusese versetul (nu puteam fi eu pentru că nu reţineam versete atunci şi nici măcar nu citeam zilnic Biblia). Şi atunci am început să mă simt vinovată pentru că am crezut că Iisus nu e Dumnezeu. În acel moment am ştiut că Iisus e Dumnezeu. Pur şi simplu o ştiam! Si m-am pocăit, a venit natural (nici ştiam atunci că se numeşte pocăinţă). (-sper că ştii, dragă cititorule, că pocăinţa nu înseamnă să îţi schimbi religia-) . I-am marturisit păcatele mele şi le-am regretat. După asta am simţit aşa o bucurie faţă de Dumnezeu. Nu pot să explic în cuvinte. Era Duhul Sfant-fusesem nascută din nou- însă atunci nu ştiam că aşa se numeşte. M-am simţit cu adevărat născută din nou, întrucât a doua dimineaţă m-am trezit cu o dorinţă a inimii de a nu mai păcătui cu voia, de a-I fi pe plac Lui şi să nu mai fiu persoana care am fost.
Şi de atunci am început să caut şi să primesc răspunsuri la întrebările mele. Întrebări care ne macină pe fiecare dintre noi cu privire la Dumnezeu. (câteva dintre ele o sa le discut in alte capitole. Nu pretind şi nu voi pretinde vreodată că deţin toate răspunsurile. ) . Şi de atunci Dumnezeu îmi dovedeşte în fiecare zi că El e real. Atât în lucruri mici, cât şi în lucruri mari. Am trecut prin multe teste de credinţă, zic eu. Multe teste care m-au întărit. La început mi-a fost frică, uneori am eşuat. Însă încercările astea m-au întărit şi mi-au crescut credinţa. Mi-am dat seama că singurul care poate satisface sufletul omului e chiar Cel care l-a creat ❤
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
