Pe 13 mai eram suparata ca oamenii ma ranesc si ma critica dur . Nimic nu imi mergea bine. Planul emotional era varza. Autocontrol nu aveam. Lucruri rele faceam. (nu ca acum sunt deja matura din punct de vedere spiritual,dar scriu cum ma simteam atunci,de aceea folosesc verbe la timpul trecut).
Si I-am zis ca vreau sa cresc odata ca nu mai pot asa. Si El mi-a zis ca sunt durerile cresterii. Auzisem de durerile cresterii,dar nu le bagam in seama. Nu m-as fi gandit la o comparatie de genul.
Chiar Ii zisesem ca fac umbra pamantului degeaba. Ca nu stiu de ce m-a chemat,ca nu sunt buna de nimic. etc etc.
Si mai tarziu m-am apucat sa citesc. In acea perioada citeam Jane Eyre (iar Jane Eyre nu are tematica crestina. Adica,gasesti unele chestii crestine in ea,insa tema e mai de graba iubirea si familia).
Nu e frumos? :)
Eu una nu cred in coincidente.Daca te confrunti cu gandul ca nu esti vrednic de chemarea Lui,ei bine,ai dreptate. Dar nici unul dintre noi nu este. Asa ca indreapta-ti privirea catre Iisus si nu te baza pe neprihanirea ta. :)
CITEȘTI
Ziua in care Iisus m-a salvat
EspiritualAceasta nu este o carte despre religie.Aici pur si simplu va voi povesti cate putin din experientele mele cu Dumnezeu(daca as povesti tot ce experimentez in fiecare zi in calatoria mea spirituala alaturi de El ,mi-ar lua toata viata sa scriu aceasta...