Prolog

506 43 29
                                    


"În pădurea Nimănui
Șade zână Focului
Ochiii-i de-i vei vedea
Mintea-ți vei pierdea.

În pădurea Nimănui
Bate toba Vântului
Cântecu-i de-i auzi
Auzu-ți va pieri .

În pădurea Nimănui
Crește floarea Lupului
Mireasma-i de-i vei mirosi
În veci parfum nu vei simți .

În pădurea Nimănui
Curge apa lacului
Gustu-i de-i vei încerca
Niciodată nu te vei ridica ."

Cânta vesel fetița cu ochii violeți. Era veselă, căci luase o notă mare la testul de matematică. Iar când e veselă cântă cântece puțintel sinistre.

Mama ei veni, auzindu-i cântecul, și se coborî la nivelul ei :

-Cine te-a învățat ăsta?

-Nimeni!

-Medeea! Nu mă minți!

-Dar..

-Medeea, să nu te mai aud că mai rostești cântecul ăsta!

-De ce?

-E un cântec interzis! Nimeni nu are voie să-l cânte! Pedeapsa poate fi una capitală. Te rog, Medeea! Ascultă-mă!

-Bine, mamă!

-Hai în casă!





Sper ca versurile să nu fie prea stupide.

Vrăji și vrăjitoare :Blestemul FiareiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum