Vrăji și vrăjitoare :Blestemul Fiarei

Capitolul 1

Vântul urlă. Frunzele se zbănțuie în văzduhul suferind. Norii uriași înspăimântă păsările la fel de mult cum mă înspăimântă pe mine gheața din ochiii leilor- statui din fața Academiei Vrăjitorilor din Oregon.
Trupurile lor poleite cu argint sunt sculptate în așa fel încât să dea impresia că sunt pe punctul de a vâna prada.

Mereu îmi închipui că eu sunt acea pradă. Mai ales atunci când mă fixează cu privirea lor rece, de parcă mi-ar fi căutat sufletul și apoi mi l-ar fi citit, făcându-mă să mă rușinez și mai mult , deoarece știu că au aflat cât de slabă sunt.

Acum, stând în fața unuia dintre ei și încercând să par o dură, îmi dau seama cât de penibilă reușesc să fiu. Adierea rece îmi flutură pletele negre ca noaptea și fusta albastră închis. Fiori ce îmi străbat pielea mă fac să mă închei mai bine la sacoul cenușiu.
Mă hotărăsc să plec, căci am zăbovit prea mult în fața Academiei și sunt pe cale să întârzii la Cursul de Licori și chiar nu vreau să mai îmi facă morală madame Pichon.

Mă îndepărtez repede de lei, dar o voce groasă și scârțâită mă face să mă opresc.

-Stai, copilă!

Mă răsucesc, dar nu văd pe nimeni care să mă strige.

-Nu pleca! Vino în dreptul meu!

Replica asta mă face să-mi dau seama că un leu îmi vorbește. În mod normal aș fi fugit, dar curiozitatea și noul val de adrenalină mă face să îi ascult directivele.

-Ascultă cu atenție ce-ți spun, apoi transmite mai departe :

" O fecioară Fiara vrea
Iar de nu o veți da
Prigoana neagră veți avea! "

Versurile stranii îmi fac ca noi fiori să-mi mângâie pielea.

-Care fiară? întreb.

Dar statuia nu mai îmi răspunde.

Alerg vrând s-o găsesc pe mama. Mama este directoarea acestei instituții și sunt sigură că mă va lămuri cumva. Dau buzna în biroul ei. Mama stă și citește o carte veche de vrăji. Își ridică ochii negrii spre mine și se uită întrebător :

-Nu trebuie să fi la ore?

-Ba da, dar a vorbit! zic gâfâind.

-Cine?

-Unul dintre lei!

-Care lei?

-Statuile din fața academiei.strig eu.

Strigătul meu pare să o facă să înțeleagă. Ochii ei tulburi mă fixează.

-Ce ți-a spus?

-"O fecioară Fiara vrea
Iar de nu o veți da
Prigoana neagră veți avea "

La auzul acestora versuri, fața mamei păli.

-Ești bine?

          -Da.Trebuie să întrunesc consiliul. Stai aici.

Mama începu să dea telefoane.

Peste jumătate de oră, biroul micuț al mamei este plin de profesori și de alți vrăjitori importanți. Le-am povestit tot ce s-a întâmplat ,iar acum se ceartă.

-Nu poate fi adevărat!

-Poate fata minte!

-Fiica mea nu minte niciodată!

-Îți dai seama că pe ea o vom trimite?

-Da.

-Unde să mă trimiteți?

-În bârlogul Fiarei. Te sacrificăm.

-Ce? Mamă!

-Am glumit. Deși nu e de glumă. Fiara asta e cea mai rea creatura de pe pământ. Trebuie să o închidem din nou. Probabil a scăpat. Trebuie să-i anunțăm și pe ceilalți. Medeea, voi lipsi câteva zile. Ai grijă ce faci!

E a doua carte, așa că n-am scuze. Sper să vă placă cartea!