Vrăji și vrăjitoare :Blestemul Fiarei

capitolulu 17

Oamenii o văzură jos, printre frunze, îmbrățișată strâns de rădăcinile copacului. Panica îi copleșiseră pentru un moment, dar își revenisera rapid, căci  poporul astridian era cunoscut ca fiind unul dintre cele mai viteze popoare.Deci fără să stea mult pe gânduri, începură să taie rădăcinile ,dar oricât de mult se străduiau, nu reușeau, deoarece creșteau altele în locul celor oropsite de topoare.
Atunci le veniră ideea de a arde crengile, dar imediat aceasta dispăru din mintea lor,căci era prea riscant. Biata fată ar fi putut să ia foc și ea.
Singura opțiune rămasă era magia. Trebuia să existe o vrajă care să o elibereze din ghearele copacului . După ce se sfătuiră ,ajunseseră la concluzia că trebuie să le cheme pe vrăjitoare, oricât de mari ar fi fost consecințele pentru că aduseseră o vrăjitoare într-o pădure interzisă celor din neamul ei. Plecă  deci grupul de astridienii cu excepția a doi tineri care trebuiau să o păzească pe mica vrăjitoare.

Dar la înapoiere au găsit doar cei doi astridieni morți. Fata nu mai era, iar copacul era în flăcări ciudate.

***

A fost destul de greu, recunosc,să mă fac nevăzut de la propriul meu bal,deoarece, oricât de extravagant ar fi fost evenimentul organizat de mine, nimeni nu a uitat că balul la care se află este al meu, a unui mercenar. Pentru că, stiți voi, vampirii de fapt nu sunt violenți, mai degrabă le place să pară că sunt violenți. Adoră să-și a rate colții și să mai suceasca câteodată niște gâturi, dar nu sunt plini de răutate, sau cel putin nu de răutate mea distrugătoare. Și se tem atunci când cineva cu adevărat puternic și rău le amenință existența plină de lucruri luxuriante.Recunosc,au preluat aceasta slabiciune de la raposatul meu tata, primul vampir.
Dar eu sunt cu adevărat o bestie și nu degeaba mi se spune Fiara. Și ei stiu ca  trebuie să fie cu ochiii pe mine, ca sa fie siguri că nu sunt eu cu ochiii pe ei.

Recunosc, din nou, că nici nu mi-a făcut o plăcere prea mare să mă lipsesc de ceeea ce Agatha, aceea femeie vampir naivă, să - mi ofere, dar a trebuit să-mi îndeplinesc planul.
Adică s-o răpesc pe aceea vrăjitoare aiurită, Melissa, parcă, și s-o pun să-și blesteme propriul neam. De- li-cios.
Răzbunarea perfectă, căci astfel nu numai săracul meu popor, astridienii, va fi blestemat , ci si  poporul vrăjitorilor,inclusiv Sophia.

Cât despre Melissa, sau cum o cheama-o, o voi răsplăti, desigur.
Cu moartea.

Deși, mi-e milă, cumva, de ea. S-a născut blestemată. Amândoi am fost predestinați trădării.

Căci, trădarea e... În, fine vă doresc numai să nu trădați pe nimeni.

Dar asta nu contează, căci nimeni nu o va salva pe această ființă care tocmai se trezeste, căci semnul mortii e pe fruntea ei și va muri peste câteva nopți, la prima luna plină din anul magic, așa cum zice și profeția, pe care am fost generos să I-o Transmit. În orice caz, nu oricine știe când moare,așa că da... Pot să spun că, uneori sunt destul de darnic și las ranchiuna deoparte .

Dar uite că își deschide ochiii imenși, purpurii. Se încruntă când mă vede. Apoi iar leșină. Cred, că totuși, trebuie să-i mai dau din licoare.
Iau sticluța plină cu licoare azurie, îi deschid gura și i-o torn pe gât. Peste o oră sigur își va reveni.

***

-Nu îmi vine să cred că ai făcut asta! spune mama Medeii plângând. Mi-ai răpit fiica! Ai dus-o într-un loc periculos, ca mai apoi să o lași să fie răpită de Fiara!!

-Stii ca a fost necesar să o las să afle despre tristețea poporului meu!! spune Leonard. Cât despre dispariția ei, ei bine, știi că într-o zi tot trebuia să se întâmple.

-Nenorocitule!

-Stai liniștită, promit că o voi aduce înapoi! Mai ales că viitorul poporului meu stă în mâinile ei.

-Dar te-ai gândit vreodată că astridienii nu vor să fie salvați, că pur și simplu ADORĂ să-și plângă de milă și  să facă pe victimile. Că acele fiinte superioare nouă, vrăjitorilor si oricarui alt neam,așa cum spui tu că sunt, vor să apară în istorie ca sărmanele creaturi care au fost trădate, si trădate, si tradate?

-Ai grijă ce spui despre poporul meu! Spune amenintator Leonard. Până la urmă viitorul scumpei tale fiice este în mâinile mele!

-Mă amenință cumva?

-Eu? Pe tine? Cum aș putea? Doar pe delicioasa ta fiică.

-Îți promit că vei plăti dacă pățește ceva rău!

-Desigur că Medeea nu va pății nimic,mai ales că te știu vrăjitoare de cuvânt.

-Așa să fie! Acum pleacă, înainte să mă răzgândsc și să te ucid.

-Cum porunciți, zise zeflemitor Leonard și plecă, lăsând-o pe mama Medeii să plângă.

Bună! Îmi pare rău că nu am postat de mult și că capitolul e destul de scurt, dar sper să vă placă ceea ce am scris!