Vrăji și vrăjitoare :Blestemul Fiarei

Capitolul 7

Domnul Bowman are spatele unui haiduc, nu al unui profesor. Serios. De abia acum observ lucrul ăsta , ceea ce este destul de ciudat. Adică puteam să-mi dau seama de asta în timpul orelor, când scria la tablă. Sinceră să fiu mintea mea este în altă lume la unele ore.

Că are un spate mușchiulos sau nu, Domnul Bowman merge tot înainte fără să mă bage în seamă. Timp de oră a făcut asta, și eu tot l-am urmărit. Când am ieșit din Academie m-am gândit că o să ne îndreptăm spre Terenul de Atrenament, iar când am văzut că pornim spre pădure am crezut că o să căutăm baghetele celor mici. Am mai făcut asta ca pedeapsă , chiar de multe ori.

Dar ,acum, când ne afundăm în inima pădurii, mă gândesc la cele mai urâte lucruri. Dacă domnul Bowman este în cârdășie cu Fiara și o să mă dea pe mâna ei? Dacă chiar domnul Bowman este un vampir și o să mă sece de sânge?

Știu, sunt stupide întrebările, dar nu-mi place să trăiesc în frică așa că întreb:

-Unde mergem?

-În inima pădurii. Nimeni nu ne va deranja acolo. Spune sec domnul Bowman .

-Mergem cu gânduri bune?

-Nu prea! Spune la fel de sec vrăjitorul.

-Trebuie să mă tem?

-Trebuie să te temi mereu, Medeea.

Da. Mă simt mult mai liniștită acum.

Mergem în continuare până când Domnul Bowman se oprește și îmi spune :

-Am ajuns. Aici te voi antrena.

-Ok. Dar de ce nu mă antrenez cu ceilalți?

-Tu te vei antrena într-un mod mai special, deoarece Fiara a pus ochii pe tine .Credem că pe tine te va cere.

La început nu am înțeles ce a vrut să zică, dar apoi mi-am amintit eu versurile rostite de leul de argint și exclam :

-Ahh! Doar nu o să mă dați, nu?

-Medeea, te vom folosi ca momeala, iar tu ne vei ajuta. De asta suntem aici. Te voi învăța tot ce știu despre vrăji și lupte.Nu putem să riscăm toate vrăjitoarele, înțelegi? Sau nu vrei să ne ajuți?

-Vreau, spun hotărâtă.

Și chiar vreau. Cât de egoistă aș putea fii? Dar mi-e și frică! Zău! Nu pot să nu recunosc că serile, înainte de a mă culca
,îmi pun la ferestre lanțuri de căței de usturoi și sub pernă o cruce de lemn. Și mi-e teamă de visurile care se pot transforma în coșmaruri. Mi-e teamă că iar îmi va apărea în vis. Sunt lașă ,asta e! Dar nimeni nu mă poate condamna.

-Bine, Medeea! Mai întâi trebuie să te înveți să te aperi ,dar îți voi spune câteva lucruri importante.

-Ok.

-Cea mai importantă armă este viclenia. Dacă știi să mânuiești această artă, ai șanse să păcălești Fiara, chiar să și o învingi.

Spune pe un ton serios Domnul Bowman, iar apoi cu o viteză demnă de un vampir mă aruncă într-un brad masiv.Bine, nu chiar așa de masiv întrucât acesta se îndoaie în două atunci când corpul meu intră în contact cu trunchiul lui. Doare. Tare.
Cred că mi-am rupt o coastă!

-Au!

-Apoi urmează Vigilența. Mereu trebuie să fii atentă. Mereu! spune ignorându-mi vaietele.

Ce om crud!

-Am înțeles! gem eu în timp ce zac pe pământul rece.

-Ridică-te, Medeea! Atât de ușor te lași învinsă. Ridică-te!

Îl ascult, dar cu greu.Chiar cred că mi-am rupt o coastă! Dar Eu sunt puternică! Sunt puternică!!!!Îmi spun eu în timp ce fug cu putere spre profesor. Domnul Bowman se dă liniștit din calea mea iar eu mă trântesc de un copac.

-Auuuu!

-Drenează-ți furia! De nu, poți să o pățești! adaugă ironic.

Are dreptate într-un fel!

-Atacă-mă! Sau ești prea fragilă? Ah! Ai grijă să nu te împiedici în timp ce încerci să mă ataci! mă provoacă vrăjitorul.

Mă gândesc un moment la tot ce mi-a spus și încerc să găsesc un mod de a-l învinge. Și da, vreau să-l umilesc.

Observ că în spatele lui este un butuc, dar nu mă uit insistent la el ca să nu-și dea seama Domnul Bowman ce vreau să fac. Îmi țes planul în minte și mă îndrept încetișor spre vrăjitor încercând să par ca și cum i-aș pregăti un pumn. Când sunt destul de aproape de el,mă prefac că mă împiedic împigându-l spre butuc și ajungând chiar el să se împiedice.
Domnul Bowman nu pare luat în surprindere și de jos, așa cum stă el, face o vrajă și mă aruncă prin ea într-un alt brad. La naiba!

El începe să râdă în hohote și îmi spune :

-Mai ai mult de învățat, copilă!

M-am ridicat iar gemând și furioasă și știind că voi mai îndura chinul ăsta încă două ore. Mă uit cu mânie la el și fug se el.

*******

După trei ore.

Stau liniștită în cada plină cu apă și cu spumă și mă gândesc la ziua de astăzi. Orele de antrenament m-au lăsat cu multe vânătăi pe corp și, cred eu, cu o coastă ruptă. Și asta numai pe plan fizic.Orgoliul meu este sfâșiat și nu cred că vreodată se va mai ridica.

Îmi spăl încetișor părul negru, corpul plin cu vânătăi, iar apoi mă clătesc. Când termin, mă usuc și mă îmbrac în pijamale. Mă spăl pe dinți și observ oglinda. Și țip. Tare. Atât de tare, încât mama vine în baie. Și ea se uită oripilată la mesaj.

Nu cred că l-ați vrea să-l vedeți, căci e prea îngrozitor.

Mesajul era :

"În clar de lună te voi prinde
În zori de zi vei plânge
În miezul zilei, te vei opune
În apus te vei stinge "

Deci, voi muri peste 14 zile, dacă am socotit bine.Mama mă îmbrățișează, eu plâng și îi ascult șoaptele liniștitoare :

-Stai liniștită, Medeea. Nu voi lăsa să se întâmple asta.

Mă duc împreună cu mama în dormitor și adorm repede.

*****

Fiara privea cu mulțumire la scena ce se desfășurau în fața lui. Bietele vrăjitoare sunt atât de tulburate, încât nu observă celelalte versuri, scrise foarte mic de alt fel, în partea de sus a oglindei ,spre marea satisfacție a Fiarei.

Planul îi merge de minune. Și totul e bin e pentru el.

***

Nu-i așa că v-am făcut curioși? Da. Știu că curiozitatea voastră a crescut. Și spre marea mea răutate, va mai dura ceva până va apărea următorul capitol.

Sper să vă placă!