Vrăji și vrăjitoare :Blestemul Fiarei

Capitolul 3

Sătenii din Grünland ,un sat din nordul Germaniei, se temeau să treacă pe lângă pădurea de la marginea localității lor.

Micul sat era marcat de legende macabre și de fapte reale și mai morbide.

Anul trecut, fiul lui Hansen morarul a dispărut câteva zile. L-au căutat mult timp și l-au găsit ,dar mort. Bietul adolescent era lipsit de sânge.
Acum cinci ani, bărbatul lui Johanna a fost văzut intrând în acea pădure blestemată. De atunci nimeni nu mai știe nimic despre el.

Astăzi mai marii localității s-au întrunit pentru a discuta această problemă, dar și cea a tributul.
Primarul, Gilbert s-a așezat în capătul mesei de stejar și a rostit cu un glas ce se voia impunător și demn :
-Fiara a vărsat prea mult sânge curat german! Prea multe suflete ne-au părăsit. Nu mai pot să îndur faptul de a ne sacrifica copiii noștri! E timpul să luptăm!

-Ai perfectă dreptate! a întărit Georg, crâșmarul.

-Cine se încumetă? rosti plăpânda fată a primarului, Agatha.

O tăcere sinistră s-a așezat peste sală. Nimeni nu voia să înfrunte Fiara.

După ceva timp, Agatha spuse :

-Mă duc eu!

-Nu! Nu-ți dau eu voie! N-ai putere destulă!

-Nici n-am nevoie de ea! Am să mă dau ca tribut. Mă sacrific pentru sat! S-a scurs deja șase luni. Știi bine ce s-a întâmplat când am încetat să dăm tribut :bărbatul lui Johanna, Fiul lui Hansen.
În plus, am un plan. Când voi muri eu, va muri și Fiara.

Gilbert își privi cu mândrie și cu tristețe fiica și încuviință.

"Se făcea că eram pe o câmpie și culegem flori. Cerul era albastru, vântul îmi mângâia umerii și îmi flutura cosițele iar florile aveau un miros îmbietor.
Culegesem deja un coș când am auzit un glas din pădurea ce se învecina cu câmpia singuratică :

-Vino, copilă și eliberează-mă!

Ah, ce voce fermecătoare avea. Am început să mă îndrept spre ea murmurând :

-Acum vin!

Când am ajuns la intrarea codrului, m-am oprit.

-Aproprie-te!

-Nu. Stau bine aici!

Dar o mână mă trase spre ea ,în codru.
Apoi mă azvârli într-un copac. Asta a durut! Mi-am ridicat privirea spre atacator și mi s-a tăiat răsuflarea :

-Ești frumos!

-Stiu!zise el cu un zâmbet malițios.

Și chiar era. Ochii lui albaștri erau extrem de vigilenți și mă măsurau încontinuu, făcându-mă să mă rușinez de înfățișarea mea. Părul negru îi încadra chipul cu pomeți proeminenți. Brațele sale și abdomenul era numai mușchi. Numai că vestimentația lui era tare ciudată. Parcă era una din Evul Mediu.

Un zgomot mi-a întrerupt holbatul și m-a făcut să îmi întorc capul spre tufișul de unde venea. Am rămas surprinsă când din el a ieșit o blondă firavă. Nu m-a observat. S-a uitat spre aceea frumusețe și a spus :

-Tributul Tău!

El a zâmbit, apoi s-a uitat la mine și cu o viteză supranaturală a prins blonda și i-a îndreptat gâtul pentru........pentru a o mușca.Si-a înfipt 2 colți în gâtul alb al fetei!
-Las-o! am strigat eu încercând să îl opresc.
Și așa m-am trezit "

Broboane de transpirație îmi udă pijamalele. Sunt leoarcă. Îmi deschid cu greu ochii și o văd pe mama lângă mine. Cu amintirea visului în minte îi spun :

-Cred că am visat Fiara!

Aș aprecia enorm de mult dacă v-ați exprima părerile, bune sau rele.
.