L'osessione VOL 2 Finalizata

Capitolul 9

Stau şi ascult femeia din fața mea nevenindu-mi să cred ceea ce îmi spune. Devin din ce în ce mai nevos şi fără să vreau îmi încleştez pumnii şi manşelele lucru ce probabil a fost vizibil şi pentru Jessica

"Emanuele chiar îmi pare rău că am fost eu cea care ți-a spus totul. Ştiu că probabil nu îți vine să crezi dar te rog ai încredere în mine. Îmi asum un risc venind aici şi dacă nu credeam că este necesar nu o făceam." Era tristă şi vocea ei tremura dar tot nu mă înduioşa cu ceva, ştiu că ea nu are nici o vină dar ştiu persoana pe care chiar trebuie să mă razbun

"Şi ce naiba aş putea face eu. Nici măcar nu îmi aduc aminte nimic. La naiba trebuie să plec" am bufnit ridicându-mă de pe scaun dând cu pumnul în masă nepăsându-mi că atrag atenția asupra mea. Am văzut cum tresare şi pune capul în jos probabil am speriat această femeie dar chiar nu mă mai puteam abține

"Nu ştiu, noi plecăm mâine în Anglia" a zis privindu-mă în ochi înghițind în sec

"Plecați? Doamne ce naiba să fac eu acum dacă voi plecați. Am o familie nu o pot lăsa aşa pentru a veni cu voi. Nu ştiu ce să fac crede-mă. Te rog dămi puțin timp"

"Melissa nu ştie că sunt aici. Nu ştiu cum aş putea să îți dau timp. După cum ştii Emma este în mare pericol ne menținem în contact bine?"

"Bine.. " am zis dându-mi cu mâinile prin păr oftând ca apoi să ieşim din bar. Mi-am luat la revedere de la ea şi am urcat în maşină cu nervi întinşi la maxim.

"La naiba şi acum ce să fac?" Am început să dau cu pumni în volan pentru a mă calma puțin ca apoi să pornesc motorul dar l-am orpit imediat ce am auzit telefonul sunând

"Da" am zis sec neştiind cine era din cauza numărului ce nu îl cunoşteam

"Păpuşel ți-ai căutat-o cu lumânarea" am auzit acea voce groasă ce nu o cunoşteam dar auzind cuvântul păpuşel mi-am imaginat imediat că este voba despre Diego aşa mi-a zis Jessica că se numește

"Ce vrei? Ce naiba vrei de la mine?" Am țipat cât am putut de tare încleştând mâna pe telefon strângându-l puternic

"Crezi că nu ştiu unde eşti şi cu cine ai fost? Te-am avertizat odată acum am trecut la fapte. Unde îți este blonda?"am înghițit în sec şi habar nu aveam ce să spun. Cum naiba ştie  unde sunt şi ce fac? Din instinct m-am uitat pe geam prin împrejurimi dar nu vedeam nimic

"Ce vrei? Las-o pe Martina în pace!" cred că dacă era în fața mea îi rupeam fața

"Iubireee..  ajută-mă" atunci când am auzit vocea Martinei am crezut că o iau razna am dat cu pumnul în voln atât de tare dar nu alina starea de nervi ce o aveam

"Vezi unde este, îți mai acord o şansă. Dacă juri că o laşi pe Melissa în pace îți spun unde este blonduța asta frumoasă. Ai maxim jumătate de oră pentru a ajunge la ea şi să o duci la spital că de nu la revedere blondă"

"Cee?? Ce i-ai făcut?" Am țipat la el dar ştiam că este în zadar atunci când am auzit râsetul lui gălăgios

"Tic tac timpul trece păpuşel" din vorbele lui puteam înțelege că pentru el este doar un joc şi nimic mai mult. Am stat puțin în linişte foidu-mă din cauza stării ce o aveam.

"Bine jur nu mă apropii de ea unde este Marina." Liniştea ce a urmat era ca un cuțit înfipt în rană şi credeam că o voi lua razna

"Dacă mergi înainte câțiva kilometri o găseşi" mi-a închis telefonul şi eu ca un disperat am pus maşina în mişcare cu o viteză de neimaginat.

Exact cum mi-a spus nu a durat mult până când în fața mea am văzut o maşină răsturnată şi imediat am recunoscut-o. Am ieşit ca ars şi am fugit în acel loc disperat.