L'osessione VOL 2 Finalizata

Capitolul 4

" Emanuele povesteşte"

Eram prins în gândurile mele şi atunci când Martina mi-a sărit în brațe am fost luat puțin prin surprindere nefiind pregătit dar i-am răspus imediat nu voiam să o îngrijorez

"Iubire ai ajuns" mi-a zis sărutându-mă vag pe buze dar apoi a realizat că ceva nu era în regulă şi s-a dezlipit de mine "Este totul ok?" A continuat să spună puțin nedumerită dându-se un pas în față. Voiam să spun ceva dar în acel moment am auzit roțile unei maşini ce pleca cu viteza şi mi-am dus privirea în acea direcție văzând că plecase. Am ridicat o sprânceană în sus neştiind de ce a reacționat aşa şi a plecat fără să spună nimic dar mâna Martinei m-a trezit la realitatea

"Haide în casă, trebuie să vorbim puțin scumpa mea" am reuşit să spun cu greu şi i-am zâmbit sec şi forțat, nu eram în stare să fiu prea drăgăstos acum cu toate cele întâmplate

"Tată?" Am strigat cât am putut de tare atunci când am păşit în salon, am văzut cum vine din biroul lui şi îmi zâmbeşte dar seriozitatea mea îl face să devină serios imediat

"Ce se petrece fiule?" Puteam simți teama în vocea lui mereu exagera, de când m-am trezit nu face altceva decât să mă drăgălească mai ceva ca o femeie

"Tată vreau să te întreb ceva şi am nevoie de un răspuns adevărat." L-am privit în ochi în aşa fel încât să îi atât că chiar trebuia să îmi spună adevărul

"Ce se întâmplă iubire?" Îmi iubeam femeia dar uram când se băga mereu în astfel de discuții cu toate că era şi ea la mijloc de acestă dată

"Înainte să îmi pierd memoria eu am avut o relație? " am zis sec continuând să îl privesc în ochi pe tatăl meu fără să mă deranjez să o privesc şi pe Martina

"Nu ştiu, nu eram prea apropiați" a dat din umeri indiferent şi a turnat un pahar de băutură ca apoi să se aşeze pe canapea

"Deci numele Melissa nu îți spune nimic?"am continuat să întreb cu toate că probabil aveam slabe şanse în a afla ceva de la el

"Nu!" Simplicitatea prin care a spus acel cuvânt mi-a dat de înțeles că spunea adevărul "De ce?"

"Pentru că tocmai m-am întâlnit cu ea şi spune acest lucru pe lângă cica avem un copil împreună. Eşti sigur că nu ştii nimic legat de acesta femeie?" Voiam atât de mult să aflu ceva şi el chiar nu ma ajuta deloc, nu ştiu de ce dar acea femeie mi se părea atât de sinceră şi îmi dădea o senzație ciudată când mă aflam lângă ea

"Nu fiule chiar nu ştiu dar ascultă-mă multe persoane ştiu de amnezia ta şi probabil voia să profite de tine şi de averea ce urmează să o ai" părea dezgustat când vorbea deci nu puteam crede altceva decât că spune adevărul gol goluț, probabil avea dreptate lumea este rea şi aşa era şi ea cu toate că am încă acestă senzație ciudată nefiind în stare să o eman cu toate ca ea acum nu mai era lângă mine

"Iubire tatăl tău are dreptate, nu te măcina atât pentru nimic mai ales că nu este adevărat" a continuat să adauge Martina şi m-a luat în brațe i-am răspuns îmbrățişării şi i-am sărutat creştetul

"Dacă mă scuzați am o treabă în oraş" am văzut cum se ridică de pe canapea şi iese ca o tornadă pe uşă, probabil era ceva important mereu face aşa. Am continuat să o sărut pe frunte atunci când ochi noştri s-au regăsit şi aveam o mare nevoie de ea mai mult ca oricând pe care nu o puteam explica. Am ridicat-o ca pe o mireasă în brațele mele şi am urcat scările cu ea spre dormitor