L'osessione VOL 2 Finalizata

Capitolul 16

Un mare semn de întrebare îmi licărea prin toată mintea. Nu puteam  înțelege de ce Rebecca mă mințise. Cutia avea un conținut de documente şi  fotografii vechi toate aparținând ei. Pipăiam foile din mână şi le tot întorceam de o parte pe cealaltă când aud un zgomot ce provenea din aproprierea uşii de la intrare. Am aruncat repede tot ce aveam în mână încercând zadarnic să le pun la fel cum erau, pun cutia la locul ei şi ridicându-mă pe vârfuri am plecat imediat din cameră.

-"Hei. Ai uitat ceva?" spun eu răsuflând uşurată că nu am fost prinsă săvârşind fapta ajungând în vârful scărilor ce duceau la parter

-"Da telefonul" mi-a zis repede zâmbind luând telefonul ce se afla pe canapea ca apoi să plece aşa cum a venit

-" A fost cât pe ce " spun oftând dându-mi cu mâinile prin păr.
Descoperind că Rebecca a fost dată spre adopție, că a schimbat mai mult de cinci familii pe toată durata copileriei mă făcea să am şi mai multe dubii împotriva ei.
Am strâmbat uşor din buze şi luând o țigară ies pe terasă savurând puțin adierea vântului ce îmi atingea obrajii şi îmi foia parul. Trebuia să plec din casa asta dar aveam intenția să aflu totul despre Rebecca, probabil o voi înfrunta imediat ce am un plan acest lucru devenind scopul meu probabil ajutându-mă să merg mai departe .

          "  Emanuele povesteşte"

Zâmbesc atunci când văd cum Emma doarme liniştită în patul ei după ore în şir de alergat pe afară şi prin casă ca apoi să îi citesc povestea ei preferată. O învelesc cu pătura ce se afla la picioarele ei şi tiptil pe vârfuri merg spre uşă ca apoi să o închid cât mai uşor posibil.
Aud broasca de la uşă atunci când ajung în apropierea sufrageriei şi abia aşteptam o explicație din partea soției mele.

-"Buna iubitule. Credeam că dormi" îmi spune venind spre mine ca apoi să îmi plaseze un sărut simbolic pe buze

-"Nu.. ai ceva să îmi spui" spun pe un ton rece, nu îmi plăcea deloc că plecase aşa fără să spună ceva

-"Scuză-mă că am plecat fără să spun ceva dar Sara ma sunat şi plângea foarte mult. Lorenzo a lăsat-o şi a plecat. Am stat cu ea tot acest timp , am vrut să te sun dar am bateria descărcată" îmi zâmbeşte puțin ca să adauge iar "Ai mâncat?" Aprob din cap şi îi urmăresc fiecare mişcare fără să spun ceva.

-"Foarte bine! Eu am mâncat cu Sara. Emma doarme?" şi eu iar aprob din cap uitându-mă cum îşi dă jos câte un pantof pe rând din picioare

-"Atunci vino cu mine" îmi întinde mâna şi eu îi zâmbesc în colțul gurii satisfăcut de propunerea ei pe care evident nu o puteam refuza

###

"Hei te rog scuză-mă, îmi pare rău !!"- îi spun şi mă apropii tot mai mult de ea până când nu mă aflam lângă ea. M-am  pus la acelaşi nivel cu fața ei şi acum eram față în față doar câțiva centimetri ne despărțeau dar respirațiile noastre de atingeau

-"Uite scuză-mă am fost un cretin, doar glumesc nu ştiam că acest lucru chiar s-a întâmplat cu adevărat, îmi pare rău că te-am făcut să plângi.. te rog scuză-mă -"

-"Doar pleacă!-" a reuşit să spună printre lacrimile care nu se mai opreau deloc

-"Te rog cu toate că nu te cunosc nu vreau să te văd aşa, doar te cicăleam-"

Văzând că nu mi-a răspuns i-am luat fața în mâinile mele ştergând o lacrimă cu degetul arătător.

-"Ştiu că pot fi un idiot. Chiar îmi pare rău-" Reușind în sfârşit să o opresc din plâns a deschis gura să spună ceva dar nu a reşit pentru că buzele mele în acest moment erau peste ale ei. Buzele mele o sărutau cu pasiune, simțeam că nu voiam altceva decât ca acest lucru să nu se sfârșească. Când m-am dezlipit de ea  era în fața mea şi îi priveam chipul ce era fără expresie.

-"Spune ceva-" îmi spun blând

Mi-a tras o palmă şi a țipat la mine cât a putut ea de tare-"De ce ai făcut asta?"- mi-a zis rece, cu pumnii încleştați
###

Mă ridic în şezut respirând greu simțind picături de traspirație pe funtea mea ce se prelingeau în jos spre tâmple. Mi-am dat cu mâinile prin păr răsuflând greu ca apoi să îmi duc celaltă mână pipăind pe partea celaltă de pat în cautarea ei ,dar Martina nu era. M-am ridicat de pe saltea şi odată ajuns în picioare realizez că în visul meu era Melissa. Părea totul atât de real şi totodată eram atât de confuz. Privind spre geam văd cum ea stătea pe un scaun ce se afla lângă măsuță cu un pahar de apă în mână. Apropiindu-mă tot mai mult observ şi lumina ce reflecta telefonul ce îl avea în mâini. Cu simplu gest mă năpustesc asupra ei şi reuşesc să îl iar, nu eram gelos, niciodată nu am fost dar curiozitatea era mare mai ales că era noapte târziu.

Mă înfurii vizibil când citesc mesajele de dragoste către un tip pe nume Francesco. Strâng din manşele şi le crâşnesc aruncând telefonul de la balcon. Mă apropii de ea ce avea o privire îngrozită şi punându-i o mână pe umăr probabil exagerând puțin strâmtoarea aplicând o forță majoră îi spun-"De ce?!" Chipul ei era pierdut, parcă era în transă şi nu primeam nici un răspuns

-"De ce Martina?!" Țip la ea rgâlțâind-o de câteva ori reuşind să am o reacție în sfârşit

-"Nu este ceea ce pare. Ascultă-mă puțin" îmi spune punând o mână pe obrazul meu şi imediat văd o lacrimă pe obraz

-"Ma crezi atât de cretin?" Mârâi printre dinți  în timp ce îi alung  mâna ce se afla pe obrazul meu cu un simplu gest dar strâmtoarea mâinii stângi era încă pe umărul ei

-"Nu continua să îti bați joc de mine." Ii  arunc iar cuvintele în față zgâlțâind-o iar fiind-umi teamă de mine însumi să nu săvârşesc vreo faptă pe care să o regret mai târziu

-"Pentru că pot! Nu te iubesc! Eşti un idiot dacă credeai că una ca şi mine te poate iubi. Vreau doar bani tăi!" Îmi scuipă cuvintele eliberându-se de mâinile mele eu fiind luat prin surpindere. Nu pot să nu văd zâmbetul ironic şi batjocoritor din colțul gurii. Cu ultima fărâmă de raționalitate care îmi mai rămăsese înghit în sec şi oftez lung ca să mă pot calma câtuşi de puțin

-"Dispari. Acum până nu te arunc de la balcon " şi închid ochii preț de câteva secunde inspirând profund. Când îi deschid înapoi ea nu se mai afla în fața mea. Nu credeam că pot fi atât de cumpănit dar probabil aşa trebuia să fie

-"Am zis eu că era totul prea perfect" şi încep să râd ironic cu toate că toată circumstanța asta e de plâns nu de râs

-"Halal căsnicie a durat aproape trei saptămâni" îmi spun mie însumi aprinzând o țigară privind cum atomobilul ei se îndepartează din fața casei